###

am avut un vis că mă înghite o cană de cafea

(Bogdan)

am avut un vis în care
o ceaşcă de porţelan albă cu
flori albastre
plină ochi de cafea la ibric
mă înghiţea în
cercuri
şi-mi amesteca în zaţ şi zahăr
unghiile şi dinţii

din farfurioara ceştii de cafea
se înălţa un fum de ţigaretă

şi de fapt v-am visat doar pe voi
doi
dintre care unul îmi era
necunoscut

v-am luat de mâini şi mi-am spus iar
că sunteţi nişte
dobitoci
mi-am spus că
de ce dracu v-am mai luat de
mână

la inceput

la început era cuvântul

erau puncte şi virgule aşezate
în cea mai perfectă ordine
la început era
propoziţia aia
vrei să fii prietena mea?
la început era cuvântul

era ca şi cum ar trebui
să povesteşti un vis
şi trăiam
din povestirea cu întâmplări
dialoguri personaje
rupte lipite decupate
la început
era cuvântul

era senzaţia că
vreau să te sărut
ori vreau să te îmbrăţişez
şi-n loc de astea era
cuvântul

colecţia mea de vise şi de fete

De câte ori nimeresc într-un anticariat mă apuc de scormonit după fotografii. Aproape întotdeauna plec cu portrete de fete, nu ştiu de ce. acum câteva zile am găsit o domnişoară sub formă de carte poştală, gata de trimis unui

necunoscut Costică.

Azinoapte am visat cioburi de pahar. A câta oară? Doar că de data asta, venise Alina acasă. M-am bucurat mai mult decât ar fi trebuit, poate, nu ştiu de ce mi-e atât de dor de ea. Era şi ea în vis. Cred că ne-am îmbrăţişat a la surprize-surprize şi a urmat un fel de petrecere.

Bărbaţii erau un fel de altceva. Îmi tot spuneam că-s alte fiinţe, nu omeneşti. Şi brusc, unul dintre ei a luat un pahar şi-a început să-l strângă în mână. Îmi imaginam cum se va sparge, dar nu ştiu ce căutam şi eu şi Alina şi ea, toate trei cu mâinile stângi întinse în direcţia paharului. S-a spart, evident. Apoi aveam mâinile stângi a la Marius Casian, doar că invers. Erau picături de-un roşu transparent. Apoi m-am trezit şi mi-am spus că nu trebuie să uit ce-am visat.

trei porţi

m-am trezit cu gândul să nu uit ce-am visat. mai întâi eram într-o clasă de şcoală, erau colegii mei dar nu mai ştiu care şi trebuia să scriem ceva. colega mea de bancă a început să asculte muziă la un casetofon. am mers în altă bancă dar nu puteam suporta zgomotul, aşa că nu scriam nimic. am ieşit în curtea şcolii cu altă colegă. a început să plouă, nu scriam nimic. colega mă îmbrăţişa. suspendate de habar n-am ce, erau nişte hamacuri în care se legănau oameni, dormind. ne spuneam că sunt corturi. într-unul era un tătic şi copilul mic, înfofoliţi în pături. apoi am mers spre nu ştiu care curte sau nu ştiu care ieşire din şcoala, singură. nu era nimeni; locul era părăsit; mirosul de buruieni şi de praf mă enervau şi de nicăieri, am zărit un animal ca o pasăre uriaşă, fără multe pene, cu cioc lung şi negru – alergând înspre mine cu picioarele ei grele. am închis prima poartă, am fugit, am închis a doua poartă, am fugit, am închis a treia poartă şi-am început să scriu în fugă. am întâlnit o fată care se îndrepta spre cele trei porţi şi nu i-am spus nimic.

l’angoisse de la page blanche

teamă de urât şi de minciună de lucruri dăruite şi prea puţin apreciate, frică de tăcere şi oameni ascunşi, de orbi certându-se în van pe lucruri efemere

piele ce ustură şi arde atinsă de alte mâini şi neatinsă şi zgomote infernale amestecate infernal. nouă ni se întâmplă aceleaşi lucruri chiar dacă suntem atât de departe una de alta. păianjenul negru din aceeaşi zi, visul cu inelele, aveam multe inele pe degete, mi-ai spus că ai visat la fel în noaptea aceea. noi nu existăm decât împreună. aveau dreptate când spuneau dia vine la pachet cu ana. promit că nu mai merg niciodată aşa departe şi aşa de mult, aşa patetic cum o spun.

mi-e frică de pagina albă. mi-e dor. pas sur la bouche mais oui sur les levres. şi de ea mi-e dor.

călătorie în vis

absolut ciudat, ultimul vis pe care l-am avut m-a pus într-o situaţie nouă; eram pe un drum şi mă zgâiam la o plăcuţă pe care scria AZUGA. Staţiunea Azuga, oare mi-era dor de Sinaia? Am să mă gândesc la ce înseamnă şi-am să mă gândesc de ce nu-mi amintesc şi restul visului. Azuga, sună a dezamăgire, poate din cauza z-ului, poate îmi aminteşte de oameni dragi care mă lasă (-n) baltă, care fug de mine spunându-mi “dia, eu vreau dar nu vreau”. dia, mai sunt 13 zile, nu-mi vine să cred.

mă duc să-mi fac bagajul.

printre vise

coboram într-un loc plin de lucruri mici, drăguţe, care se adâncea pe mai multe etaje în subsol. pe una din trepte, în faţa mea s-a oprit o fată şi m-a întrebat “aşa-i că e frumoasă, diana?” arătându-mi o cutie. şi chiar atunci te-ai întors spre mine, erai chiar în dreapta mea pe aceeaşi treaptă, dar nu-ţi văzusem decât părul lung. şi te-ai întors pentru că ai auzit-o pe fata aceea spunând diana.

Dicţionar de cuvinte dulci, sărate, amare :

(dulci) ¤ rouă

ghiocei

nor

castană

piatră

alee

femeie

(sărate) # tren

scârţâit

îngeraş

zăpadă

bec

şapcă

licurici

negru

(amare) * vişiniu

casă

plic

om

cerc

palmă

roşu