vis #23 martie

o fată voia să mă omoare
căuta o anumită „raluca rusu”
era o casă
bunica de la bloc
i-am explicat că nu sunt eu
prietenul ei pățise ceva
condimente în bucătărie
am fugit să mă ascund în casă era o petrecere
dacă ieșeam eram omorâtă
toți mă căutau
când am ieșit am zburat într-un copac
și din el în altul și tot așa și nu m-au prins
senzația de zbor
apoi am aterizat pe o mini insulă
ca un oraș
dar pe jos în loc de iarbă
erau desene cu elefanți și zeități hinduse

– 2

… iar cuvintele, cuvintele s-au răspândit în toate părțile, ca niște mărgele rupte de pe ață

de două nopți tot visez că dimineața iese soarele.

în realitate, în cluj n-a mai fost soare de vreo săptămână și ceva. e ceață de dimineața până seara.

 

câteva nopţi cu somn fragmentar

(mâzgălite vara trecută)

Azi m-am îndrăgostit de tine pe 6

n-am mai avut răbdare am scos telefonul

pe trecerea de pietoni

ca să nu uit și-am scris chestia asta

desigur n-aveai cum să te uiți la

mine

îmi stă rău cu ochelari arăt ca un

cal travestit

noroc însă că-mi puteam imagina fluturi

și artificii

prin ochelarii mei nu se vedea nimic

 

*

a doua noapte l-am visat pe julien green

am visat că era noaptea fantomelor

toate poemele din lume se ascundeau după fotolii și

după ecrane vechi de televizor

alb negru

eu le căutam ca prin coșmar

julien green îmi făcea cu mâna și vorbea molcom

îmi povestea că e homosexual și mi se părea atât de lung

cuvântul

 

*

somnul fragmentar n-a venit din prima

a venit din a doua ba chiar a treia ațipire

a maicii domnului

a venit la 6 patrușpatru

a venit la 7 și unșpe

a venit pe mehedinți cinșunu cinștrei

vă rog

 

La photographie doit être silencieuse

am înflorit dintr-o cameră fotografică dar trupul meu a luat viață abia acum după ce am visat că e altcineva în oglidă casa noastră avea mai multe uși capcane mansarde paturi și era întuneric bunica mă întreba ce fel de brânză prefer la mămăligă alina se întorsese acasă după mulți ani nu vroiam decât să o îmbrățișez

cele 26 litere din alfabetul latin (- 13 zile)

În urechile mele valsează Rachmaninov. Preludiu pentru pian în sol minor, op. 23 poate că nu sună fain în cuvintele mele, aşa cum nu va suna nici încercarea mea de traducere a ultimulului vis pe care l-am avut, azi-noapte. Aproape erotico-fantastic, singurul detaliu sclipitor în momentul acesta mi-e o stradă necunoscută şi un bărbat necunoscut pe picioarele căruia îmi sprijineam picioarele, aşa cum se dansează pe picioarele celui care conduce, pentru că el ştie toţi paşii.
umblam aşa  pe paşii acelui necunoscut, eram îndrăgostită de mersul acesta împreună. aveam strania senzaţie că mi-e cunoscut, de fapt şi nu ştiam de ce.

A şi Z

începutul şi sfârşitul a nimic. Ah, ba da! am început să scad zile, până pe 23. ca de obicei.

de ce-mi sunt emoţiile copleşitoare (în vis)

„În vis omul înţelege toate limbile, visul este o instituţie paralingvistică“

Pavic, Mantia de stele

Ultima dată când am plâns în vis (şi-mi amintesc) m-am trezit cu obişnuita durere  de gât. Oare să fie ardelenii mai predispuşi la boli de tiroidă? Din cauza stresului sau ce? din cauza dealurilor? a tristeţilor şi asteniilor?

Şi iată-mă aici, nu visând ci mâncând moşmoane (ori scoruşe nemţeşti), mâzgălind despre una, alta. Ştiaţi că moşmoană mai înseamnă şi vrajă (sau descântec)?

bine, mai înseamnă şi molâu, dar să presupunem că nu sunt