“Suferi de o umbrire a inimii!”

nostalgia de nume şi porecle însuşite într-o altă viaţă şi, oricum, inconştient, revine din morţi a treia zi după scripturi întrupându-se în exact trei litere. Trei litere din pântecul cărora mi-am scos capetele, mâinile, visele şi ochii încercănaţi. Dar nici măcar nu ştiu dacă a existat cu-adevărat. Făptura aceea cu nume. Nu mai ştiu cum arăta. De ce ar trebui să ştiu? coţofană lingvistică ce sunt, am furat identitatea unei făpturi inexistente. O sticlă ce nu conţine nici un mesaj.

cine a fost şi de ce mi-a umbrit inima?