e bine cu vreau

din când în când și din poate în poate îmi mai aduc aminte ca și cum mi-aș aduce o cană de ceai, o cană de porțelan, un port-elan la pat. uneori mi-o aduce altcineva, prea rar cineva-ul pe care-l doresc. rămân în zona mea de disconfort și de “nuvreaudarrezist” pentru că sunt o masochistă. nu vreau dar trebuie. nu vreau dar e ok. nu vreau dar n-am ce face. vreau dar nu se întâmplă. vreau dar nu sunt vizibilă. vreau dar nu sunt auzită. vreau dar nu sunt simțită. nu sunt nesimțită. vreau dar mi-e teamă. rămân cu vreau. e bine cu vreau.

l’angoisse de la page blanche

teamă de urât şi de minciună de lucruri dăruite şi prea puţin apreciate, frică de tăcere şi oameni ascunşi, de orbi certându-se în van pe lucruri efemere

piele ce ustură şi arde atinsă de alte mâini şi neatinsă şi zgomote infernale amestecate infernal. nouă ni se întâmplă aceleaşi lucruri chiar dacă suntem atât de departe una de alta. păianjenul negru din aceeaşi zi, visul cu inelele, aveam multe inele pe degete, mi-ai spus că ai visat la fel în noaptea aceea. noi nu existăm decât împreună. aveau dreptate când spuneau dia vine la pachet cu ana. promit că nu mai merg niciodată aşa departe şi aşa de mult, aşa patetic cum o spun.

mi-e frică de pagina albă. mi-e dor. pas sur la bouche mais oui sur les levres. şi de ea mi-e dor.