le tam-tam des morts

timpul e ca o piesă de teatru ce-ţi dă senzaţia de gol. pentru că totul a rămas agăţat în pânze de păianjen. firele transparente s-au ţesut din memorie, din memoria păianjenilor – păianjeni care nici nu mai există. dormea agăţat în dulap un singur liliac, de mi se face pielea de găină de fiecare dată când îl pomenesc.

“Paturile astea le-a cumpărat tata în 1944, de la un negustor evreu din jibou care vindea antichităţi. Deci erau deja vechi!”

Advertisements