haine împăturate care vorbesc

vis:

a fost foarte ciudat, eram la un fel de petrecere, la cineva acasă. era o ieşire frumoasă, un balcon imens de unde puteai vedea o parte din… case-oameni-parc-nişte munţi. şi era plin de lume, iar la un moment dat gazda anunţă că azi e ziua anti-fumat, anti-alcool, anti nu mai ştiu ce. nimeni nu mânca nimic, nu consuma nici apă, măcar, toţi ieşeau să se uite afară. şi am ieşit şi eu iar peste drum de noi era un bătrânel pe un balcon mai mic; muşca pofticios dintr-o felie de pizza uriaşă din care ieşeau aburi şi parcă-i simţeam mirosul. stătea la o măsuţă cochetă, rotundă, vişinie şi mai era acolo şi o sticlă de bere. după ce l-au văzut, unii au început un fel de protest, îi reproşau gazdei tot felul de lucruri iar eu mă ascunsesem într-un colţ al camerei. de-acolo vedeam tot spectacolul, vedeam cu oamenii se transformaseră în haine frumos împăturate, una peste alta, vorbind, mişcându-se, iar încăperea se transformase într-un şifonier imens.

apoi m-am visat aruncând din mâna dreaptă un pahar spart într-o curte, pe nişte trepte. şi după ce l-am aruncat, mi-au rămas urme ca nişte tăieturi, parcă-mi lipseau bucăţi de carne din palmă.

(îmi amintesc de un vis de-acum vreo 10 ani, s-a făcut scandal şi mare zarvă după ce l-am povestit, atunci, verilor mei şi anei. mă trezisem dintr-un coşmar în care stăteam la o masă, aveam în faţă o farfurie de mămăligă cu brânză şi smântână dar n-aveam nici o furculiţă… îmi era foarte poftă.. şi m-am trezit speriată. da, în dimineaţa respectivă i-am spus bunicii că vreau neapărat mămăigă cu brânză şi smântână 🙂 )

îmi desfac degetele de palmă

Instrument de scris morocănos

şi gri

mă tot uit la tine ca la felul cinci

din când în când

îmi desfac degetele de palmă

aerisindu-le

atunci te scap

iar tu aluneci ca un falus pe hârtie

iar eu zâmbesc în hohote

de scârbă

nu atinge stâlpii

nici firele

pericol de moarte