într-o bună dimineaţă

Într-o bună dimineaţă, Maia s-a trezit cu gândul la cana din care bea lapte când era mică. Bunica ei îi încălzea laptele pe sobă într-un ibric albastru, după care îl presăra cu puţin zahăr şi câteva bucăţele de pâine cumpărată în sat. Mathilde îşi ţinea picioarele încrucişate, îngăimând pentru urechile ei un cântecel anost. Ce cânţi? încălzeşte-mi o cană de lapte într-un ibric albastru. Lasă-mă, sunt închisă între ghilimele, nu pot să-mi mişc nici virgula, vezi tu.. şi-apoi, de ce să fie neapărat albastru? Maia o apucă de umeri şi-o scutură bine de amintiri. Spre deosebire de tine, eu sunt închisă în timpul dintre lătratul unui câine somnambul şi urletul unui cocoş cu pene verzi.

Advertisements