requiem pentru o copilărie de tip “tous les matins du monde sont sans retour”

 

Poate că aş fi vrut să nu mă iei de mână. Da, aş fi vrut să nu dai la o parte perdeaua aceea de vară, punând o piedică ţânţarilor acum pe terminate, era început de toamnă şi perdeaua atârna ca o rufă uscată, inutilă; poate că aş fi vrut să nu treci pe sub frunzele stufoase şi pline de struguri necopţi; şi cu siguranţă aş fi vrut, cel mai şi cel mai mult, să nu port sandale galbene. Pentru că – nu-i aşa? – azi aş fi fost bine, sănătoasă, mulţumesc.

probabil

În anul 2023, pe 23 decembrie, sâmbăta, la ora 7 dimineaţa, am să împlinesc 38 de ani.

La ora 9 şi jumătate am să mă trezesc morocănoasă şi-am să caut o ţigară de foi cu aromă de vanilie pe noptiera de lângă pat. După ce mă voi fi îmbrăcat, 10 minute mai târziu, am să ies afară cu ţigara între degete şi-am să fumez. La ora 10 am să iau micul dejun în bucătărie ; la ora 10 şi 40 de minute am să beau o cafea cu frişcă. După ce-mi voi termina cafeaua, am să mă arunc înapoi în pat şi-am să adorm pe loc. Am să visez că sunt înapoi în timp, la 23 de ani şi, îmbrăcată într-o rochie neagră, mă plimb prin diferite parcuri. La un moment dat, în vis o să-mi apară un om fără cap, am să tresar şi-am să mă trezesc. Am să-mi spun, cu voce tare, “ce mult a trecut de-atunci!” şi-am să rămân câteva minute cu ochii deschişi, nemişcată, încercând să-mi amintesc. Apoi am să-mi prelungesc dimineaţa cu încă o cafea, de data asta fără frişcă şi mă voi hotărâ să ies la o plimbare. Înainte de a ieşi din casă am să scriu un bileţel cu litere mici, indescifrabile. Am să-l privesc un minut.

Şi am să plec.

jamais vu déjà vu

să ne trezim îmbrăţişaţi în zori să facem dragoste în timp ce cocoşii se ceartă afară în zăpadă şi să fie dimineaţă până mâine

iarnă iarnă cu zăpadă peste noroiul îngheţat după respiraţia cocoşilor ar putea să fie ora şapte cu ochii închişi spre fereastră ne-am putea imagina o sanie scârţâind în zăpadă am auzi în urma ei paşi ne-am ridica picioarele şi-am încerca să pedalăm în aer mimând mersul pe bicicletă de lângă pat tu ai lua o portocală ai curăţa-o de coajă atent iar eu m-aş scălda în zeama ei muşcând-o cu poftă ar începe să ningă afară am deschide geamul şi ne-am zgâi la cei mai mari fulgi de pe pământ dar mie mi-ar fi frig tu m-ai lua în braţe şi m-ai acoperi şi-am asculta cum scârţâie zăpada peste cearta cocoşilor