voyage

dantelă din crengile copacilor
peste nori
verde închis şi ud peste apa stră-lucitoare
gri pătat de vişiniu
peste obloanele de lemn
ferestrele nu văd că eu le văd
ele au pleoapele închise
peste fierul forjat vopsit în alb şi
de-cojit
zboară furnici albastre din cauza cerului
dantelă
să-mi zgârie picioarele aproape transparente
plante care se agaţă şi cresc peste
zidurile casei
păianjeni uriaşi decupează o panglică de orizont
pe care eu mi-o înfăşor pe degete
şi se transformă-ntr-o mansardă
atât de îndepărtată
nu pot decât să opresc trenul
să rup calea ferată
să-mi las picioarele imaginare peste
gri în tonuri vesele bej cărămiziu
o mare de pietre
o mare de crengi păianjeni uriaşi
să fug
deşi el nu va fugi niciodată la fel.