Control Locus /

nu știu să fac nimic. nu știu ce înseamnă cuvintele. nu știu să vorbesc despre politică sau control locus.

odată, am auzit la știri că s-au vândut cinci sute de bilete de tren, într-un singur vagon. călătorii au stat în picioare de la iași la bucurești, în timp ce una din cinci școli sătești, nu are o baie în clădire. Noaptea, când eram mică și mai petreceam zile de vacanță la bunici, la sat, trebuia să merg la veceu afară, în curte. pe întuneric, pentru că nu mă vedea nimeni, mă opream la jumătatea drumului și mă pișam pe primul petec de iarbă pe care puneam piciorul.

Locus of control is one of the four dimensions of core self-evaluations along with neuroticism, self-efficacy and self-esteem

neuroticism: my vagina doesn’t heal people, they all die inside of me
self-esteem: I don’t have a lot of memories.
I don’t remember hiking through villages in search of special rocks, encountering dangers (- – snakes). I do remember some dreams and travels, but I don’t know if they were real or I invented them.

Inventatorilor de vise. Adunătorilor de amintiri – – boabele alea de cafea pe care nu le mai poți scoate de după frigider, și care stau cu anii, ascunse, construindu-și cercuri concentrice (din afară înspre înauntru: oraș cu 11 mii de locuitori, bloc cu 4 etaje, încăperi fără lumină și închise cu cheia, o cameră care dă în alta – sau doar mi-am imaginat – un pat sau două sau trei, o lingură de vin de casă și eu, privind tavanul, la 2 ani e prea devreme să fii certată cu dumnezeu, te cerți pe la 16, când cineva ți-a furat fusta gen camuflaj din uscătorul de la etajul 1)

– 2

… iar cuvintele, cuvintele s-au răspândit în toate părțile, ca niște mărgele rupte de pe ață

de două nopți tot visez că dimineața iese soarele.

în realitate, în cluj n-a mai fost soare de vreo săptămână și ceva. e ceață de dimineața până seara.

 

comestibile

vorbim sau tăcem simultan
iar în spatele nostru, ca un bas continuu,
cineva împarte bileţele

vă rog frumos ajutor cu bani 50 sau 1 leu sunt orfan isus dumnezeu

când ne dezbrăcăm de cardigans
şi ne gândim că dacă am fi fost mici
ne-ar fi dezbrăcat altcineva
eu n-aş mai fi scris la persoana întâi plural
ca şi cum aş vrea să transmit ceva cuiva

şi dacă virgulele ar fi fost comestibile
şi cuvintele ar fi fost bunuri consumabile
am fi mers la cumpărături în pungi de hârtie

n-am final şi nu ştiu de ce mă gândesc la un final

de-acum vom mânca trandafiri

de-acum am să scriu fără cuvinte şi puncte negre se vor aşeza în braţe va ninge cu şuierat de vânt şi uite că primăvară nu sânt de-acum am să scriu în sicriu ce trist ce nimic şi ce chin să vezi un submarin mâncat de nea marin o o o ce durere şi ce chin să vezi un submarin mâncat de nea marin. fix pix.

A a A a A a A a A a A

(aceeaşi atmosferă tristă, cred că serile de joi sunt blestemate după ora 23. cantate du cafe, dacă bei cafea n-o să-ţi găseşti un soţ, ne spune Bach. nu-i aşa? ironiatragedia, cred că e din cauza cursurilor despre electra cea electro. dar îmi rămân pe limbă ultimele cuvinte. au fost ultimele şi e al dracului de greu să recunosc. urăsc despărţirile, de fapt. le urăsc atât de tare încât m-aş rupe în bucăţele mici mici mici şi-aş rămâne, fizic, aproape)

camera cea mai primitoare din lume e camera Anei. glasul cel mai primitor din lume e glasul Ioanei.

mary and max

şi uite cum îmi fug cuvintele, nu pentru că animaţia asta a fost drăguţă, plină de scrisori şi de morţi ci pentru că aşa vor ele, să fugă de mine cât mai departe. încerc să citesc nişte pagini din cartea viselor lui kerouac, adorm înainte de prima propoziţie, nu mă pot concentra deloc defel decât demult destul degeaba de de de dece?

îmi place s-o trezesc pe shmoo tocmai când doarme visând şi când se-aşteaptă cel mai puţin. atunci reacţionează  muşcându-mă sau  torcând. îmi place când shmoo se tolăneşte la fereastră şi urmăreşte oamenii de pe stradă, sau când coboară de-acolo direct pe biroul pe care-mi făceam temele în clasa a 4-a şi la care stau chiar acum, tastând. shmoo coboară pe lângă tastatură şi-mi sare în braţe, se cuibăreşte şi doarme. iar eu o privesc cu dor deja, oare ce-o să facă shmoo în lipsa mea…? probabil acelaşi lucru se întreabă şi ea.