vachement

sau poate ca zambea, dupa ce-am zis ca-s din romania, la gandul ca exista Ionesco si Visniec (deja am vazut un afis cu Visniec, o sa vina la Nancy pe 28 februarie). Extraordinar, dar eu abia ma descurc cu limbajul vostru familiar, si-am scris un monolog aproape de absurd, ironic pana ajungea la mine, studenta erasmus pierduta printre r-uri si vachement-uri. si merde si putain si studentii citeau cate-un text in care ma pierdeam, sunt geniali! cel putin la cursul asta, de practici literare. ma tot gandesc, insa, ca nu am nici un drept sa scriu in limba lor. nu stiu. as ramane la curs pentru ca proful e vachement dragut si vachement jeune si vachement imi aduce aminte de un tip de care m-as indragosti oricand. nu, dumnezeule, sa-mi tot zambeasca si sa-mi tot spuna “Diana” accentuat pe ultimul a, suna fantastic, sunt alta persoana, si sa-mi tot spuna ca a auzit de Cluj ca e frumos, degeaba 🙂

de fapt, cursul se numeste “atelier d’ecriture”.

oricum, e mult mai bine decat sa ma gandesc la cardul BT de pe care nu pot sa scot nici o centime, pentru ca e alt cont, la aceeasi banca, e complicat, nici nu pot sa va explic. E ok; astept, intre timp, sa mi se termine fondurile de la brd. vachement.