cum să recunoşti..

.. toamna, spre exemplu.

După eşarfe. După cum îşi aruncă ochii peste cap, eşarfele, şi după nucile care tocmai se coc în verzăciunea lor. După cum nu-şi mai aduce aminte nici dracu de tine şi după cum te pregăteşti în sinea ta să cumperi caiete, creioane, pixuri, agende şi marcăre (indiferent dacă mai eşti sau nu şcolar) . După cum nu mai vrei s-o priveşti şi nici să-i spui nimic ci doar aştepţi de la ea să-şi ceară iertare. Lucru pe care n-o să-l facă niciodată. După cum – deşi în fiecare toamnă la fel – sentimentul că nimeni nu te merită şi că toţi sunt undeva în bule diferite de aer şi de ce să te tot spargi tu, să vrei să intri în bulele lor, dacă ei se suflă ori îi suflă cineva şi plutesc tot mai departe (?). După cum se scrie, în general, toamna. Sentimentul ăsta.

Nu?