vis #23 martie

o fată voia să mă omoare
căuta o anumită „raluca rusu”
era o casă
bunica de la bloc
i-am explicat că nu sunt eu
prietenul ei pățise ceva
condimente în bucătărie
am fugit să mă ascund în casă era o petrecere
dacă ieșeam eram omorâtă
toți mă căutau
când am ieșit am zburat într-un copac
și din el în altul și tot așa și nu m-au prins
senzația de zbor
apoi am aterizat pe o mini insulă
ca un oraș
dar pe jos în loc de iarbă
erau desene cu elefanți și zeități hinduse

exerciţiu în aer liber

unu

ajung să fiu ceea ce nu-mi doresc.

Aplici frunze culese în august ori pur şi simplu

smulse între paginile unui copac desenat

doi

când te trezeşti din hipnoză te imaginezi

un bărbat verde

pe care-l suflă vântul

trei

nu-ţi mai aduci aminte nici un copac

trei

încadrezi pagina cu linii paralele

patru

bărbatul verde scoate un ţipăt

A

cinci

sună telefonul imobil

răspunde voceau unui copac aproximativ

paralel cu linia verde

şase

e aproape toamnă în curând

toţi oamenii se vor picta

în roşu

cu ţipete

A A

asortaţi

şapte

a fost o perioadă magică şi nu ar trebui

să o amestec între rânduri

opt

tocmai ai făcut eroarea vieţii tale

îmi spune bărbatul verde

şi închide telefonul

nouă

şuieră suflă

ş ş ş

zece

o ţigaretă se-apucă de fumat femei

unu spre zece

mi-am dorit întotdeauna un bărbat

dar am ajuns aproximativ

femeie

doi spre zece

cineva în verde şi roşu

m-a hipnotizat într-o zi ploioasă

trei spre zece

şi mi-am pierdut inclusiv

memoria olfactivă

patru spre zece

încerc să-mi amintesc

mirosind cerneala din care desenez un copac

cinci spre zece

ah!

şase spre zece

e aproape toamnă şi oamenii se vor confunda

unii cu alţii

şapte spre zece

n-am vrut să spun asta

opt spre zece

am greşit

nouă spre zece

trupul meu întomnat

de-vreme

doi zece doi zece doi zece