cum să recunoşti.. (2)

.. o migrenă matinală.

După visul dintre răsărit şi cântatul cocoşilor, spre exemplu. După coşmarul pe care nu vrei să ţi-l aminteşti pentru că te-ai smiorcăit ai alergat ai plâns şi ţi-ai găsit veşnica îndrăgostelă blondă sărutându-se cu vecina de peste drum. După cum, în vis, îţi spune tot felul de lucruri, mai ales că, în acelaşi vis, împărţiţi o bibliotecă plină de cărţi lucioase şi colorate şi când vă despărţiţi trebuie să divorţeze şi cărţile unele de altele.

Bine că totul se rezolvă cu o cafea în care scufundăm o aspirină şi un strop de lămâie. În viaţa reală, evident. În vis rămâneţi la fel.

Nu?

într-o bună dimineaţă

Într-o bună dimineaţă, Maia s-a trezit cu gândul la cana din care bea lapte când era mică. Bunica ei îi încălzea laptele pe sobă într-un ibric albastru, după care îl presăra cu puţin zahăr şi câteva bucăţele de pâine cumpărată în sat. Mathilde îşi ţinea picioarele încrucişate, îngăimând pentru urechile ei un cântecel anost. Ce cânţi? încălzeşte-mi o cană de lapte într-un ibric albastru. Lasă-mă, sunt închisă între ghilimele, nu pot să-mi mişc nici virgula, vezi tu.. şi-apoi, de ce să fie neapărat albastru? Maia o apucă de umeri şi-o scutură bine de amintiri. Spre deosebire de tine, eu sunt închisă în timpul dintre lătratul unui câine somnambul şi urletul unui cocoş cu pene verzi.

mai întâi de toate, cerul e aproape gri dar fără ceaţă. pe geamul deschis aud un cocoş cam odată la 45 de secunde, mi se pare, iar de mai multe ori pe minut se-aud roţile maşinilor din drum, de pe şoseaua tocmai bine plouată. a oprit cineva şi claxonează de câte 3 sau patru ori, aşteaptă puţin opreşte motorul. portieră trântită. porneşte maşina latră un căţel aud o voce. am să plec. mi-e frig la picioare.

mai stau pe-acasă. jiboul povestirilor crepusculare. îmi aduce aminte de mine, de parcă m-aş fi uitat!