beţie metafizică (- 10 şi cred că – 9)

Ieri n-am scris nimic. Am avut o durere îngrozitoare de stomac şi nu pot să spun că mi-a trecut dragostea ori vreun sărut prin el, altfel aş fi ştiut şi eu, ce dracu..

târâş gropiş, cu toată durerea, am pornit-o încet spre book corner, unde Ion Mureşan şi Alexandru Vlad s-au întâlnit cu oamenii de rând şi-au povestit despre ce-au mai scris. pe scurt, a fost o seară al naibii de amuzantă şi recunosc: cel mai puternic motiv pentru care mă aflam acolo a fost dorul de Litere, de primii ani de litere.

cine cine cine are stuf şi nu buline?

o doamne, o doamne, într-un fel e bine că am intrat în rând cu lumea de pe feisbuc şi că mai dau pe-acolo din când în când, astfel că am aflat ceva despre Janis Stuf, penultimul bar în care-am zăbovit înainte să vin la Nancy; ultimul a fost Booha, nu pentru că mi-i drag ci pentru că fetele au vrut să mă ducă la un ceai scurt. sau ce-oi fi băut 10 minute. apoi s-a terminat. Janis stuf a luat foc azi dimineaţă, o doamne! şi parcă îmi vine să râd, era inevitabil printre stuf şi lumânări. ăştia se credeau exact la vama veche, snobii, şi vedeai plutind pe-acolo folkişti amestecaţi cu skateriţe (cu ochelari pătraţi şi mari, ştiţi voi). ce să mai zic de zgârcitul de patron care, pe lângă că-şi … angajatele, punea şi tot felul de preţuri derizorii.

eu? dar ce contează de ce frecventam? o singură dată mi-a plăcut acolo. poate se redeschide pe când mă întorc, la vară.

foto, pe-aici.

je veux… tout?

non, chiar nu vreau totul.

dar pentru că sunt obsedată de XXe siècle, pentru că am băut o cafea cu marţipan şi-am visat cu ochii deschişi la EA, clădirea asta mare de al cărei miros nu pot să mă despart, deşi aproape toţi care trec prin ea o renegă mai apoi… şi pentru că sunt masochistă şi pentru că îmi place să fumez acolo, pe băncuţele ei şi pentru că profesoara de Moyen Age et Renaissance m-a privit cel puţin dubios şi pentru că Horia e un oportunist dar ascunde foarte bine asta, fiind un moşuleţ deştept şi pentru că una dintre ele m-a întrebat “Oh, c’est sur Michaux?” fără să ştiu că e specialistă, şi pentru că mi-ar fi plăcut să nu fi scris nimic despre mine aici, pentru că nu mă vreau narcisistă. Mă vreau doar acolo. Şi sunt, începând cu luna lui brumărel 🙂

nu ştiu de ce, clujul-boem s-a lipit de mine în ultimul hal. scuzaţi-mi buna dispoziţie! promit să scriu o tragedie…

editare mai târzie: vreau să văd marea toamna.