– 7

Dispecerat Ratuc

– „hai mă că nu-i așa de negru dracu. Io l-am văzut. Îi tânăr mă și bine făcut. Da așa când te uiți la el, nu-i cine știe ce.”

– iar am ratat un spectacol, ceva de vișniec. se joacă în fostul bar al artiștilor, vis-a-vis de teatru. nu mai sunt bilete, evident.

– mai sunt, în schimb 7 zile. iar eu sunt complet lipsită de inspirație. pe de altă parte, la timișoara se fac săpături arheologice, se găsesc schelete de cămilă și cimitire otomane. clujul rămâne îngropat în ceață, soarele n-a ieșit din nori de-o săptămână. ce mai contează? aseară am făcut bradul. de plastic.

dez-norează-mă

întind mâna după inspirația de la ora 5, caietul cu pătrățele care-mi ținea loc de jurnal în 2000 la 13 ani
nu-i pe noptieră jurnalul am uitat unde l-am pus dar mi-e lene să mă ridic din pat
n-am mai fumat dar aș fuma numai de dragul de a-mi plânge de milă

cu lacrimi de crocodil ascuns sub pătură
cu o mână căutai trecutul printre coastele mele
cu cealaltă aruncai metafore în viitor
așteptând nu știu ce exact pentru că nu m-am prins

mai întind o dată mâna după ceva și de data asta văd cum se dez-norează
încrunt și mi-e lene să ies afară
îmi amintesc de
nu-mi mai amintesc nu mai vreau