ziua 5: timpul

Timpul se făcea ghem şi se rostogolea în ierburi, alerga după mâţe negre. eram plină de oameni ipocriţi şi lipicioşi unii de alţii fără măcar să se cunoască între ei. mă sărutau din buze verzi şi limbi de şarpe. erau oameni-zile şi încă sunt, în carusel m-au aşezat de când am venit şi după ce am să ajung acasă au să mă biciuiască la fel de tare. păpuşi din afara timpului cu pulpe de plastic şi sâni de hârtie creponată, cum să scap de voi? din când în când un parfum de maci cu piper mă linge pe gât şi-mi amintesc de timp. de-o epocă meji în care eram într-un loc atât de bine imaginat încât nu existau îndoieli şi nu existau vieţi paralele din ferestrele cărora puteai să pândeşti un ce-ar-fi-fost-dacă păros şi în sezonul de împerechere. să dai la o parte draperia şi să faci dragoste cu vecina din priviri. timpul rubicond se mişcă iar oglinda îl vede chiorâş. să-l tai din rădăcină? habar n-am.

– 2

lumea se învârte în jurul meu şi mă transform în carusel dacă te-aş ţine în braţe nu ai mai fi tristă şi mie îmi lipseşti îngrozitor de mult îţi sărut gâtul şi obrajii sa iau durerea

suntem amândouă dezrădăcinate şi ne-am întâlnit în aer prima oară