recunosc, am nevoie de ajutor.

:de-acum cred că le mut direct în pat
: măcar să fiu obligată să pun mâna pe ele
: pt că-s foarte faine
: şi totuşi..
: ce dracu?

nu, nu vorbesc de fete, vorbesc de cărţi. da, ştiu că uneori îmi vine să le confund dar hei, nu mi-a zis nimeni că n-am voie! oricum, uneori astfel de conversaţii de messenger mă ajută să recunosc. nu mai ştiu cum să recuperez tot timpul pe care l-am pierdut ne-citind. nu mai ştiu ce să fac şi cum să mă comport cu mine astfel încât să-mi ignor dracului dispoziţia morocănoasă şi chipul de fată mereu nemulţumită. cum să deschid cele vreo 15 cărţi pe care le-am început fără să le termin.

îmbracă-le mai provocator, cumva!
pune-le în cutii de ciocolată!
ia-le cu tine în geantă peste tot!
ascunde-le în frigider!
împrăştie-le pe pat!
desfă-le coperţile!
la dracu, asta îmi aminteşte de David Lodge şi aiurelile lui cu textul care nu se lasă pătruns

de aceea vă cer sfatul vouă, dacă sunteţi cumva pe-aici, citind ce mâzgălesc în loc să citiţi ce-aţi început.

 

ce-ai în valiză de-i aşa de grea? cărţi! sînt grele cărţile! (Otilia şi Felix)

râdeam cu lacrimi de titlul unei cărţi
dragostea e un bonsai
într-o librărie
imaginară
dar cartea asta chiar există
şi n-aveam hârtie creion să notez
afară se topeau toţi pietonii
iar eu umblam singură cu nişte
cărţi de învăţat franceza
în braţe
ziua-n…vacanţa mare
ziua-n amiaza mare
apoi mi-am luat îngheţată şi-mi era
ruşine
să mănânc
m-am simţit turist
intram ca o snoabă din magazin în magazin
şi întrebam dacă n-au pungi de hârtie
ecologică

să-mi pun şi eu franceza de A1 şi A2

sa ne facem si reclama

Poate nu ştiţi, eu cu Andra, o minunată prietenă încă din anii de liceu, ne-am apucat (pentru că ne e dor de copilărie) de negustorit cărţi, postcards, cercei din lut,  mărgeluţe şi alte minuni – aici, într-o piaţă virtuală de pureci, un flea market wanna be : Marche aux puces !

Aruncaţi un ochi, doi şi nu plecaţi cu mâinile goale 😀