Inside out (preambul pentru numărătoarea inversă)

Rachmaninoff and his contemporaries. What better way to start December?

După ce voi fi mirosit pământul pe care am crescut, după ce îmi voi fi văzut sufletele pereche, după ce voi fi auzit zumzetul copacilor și-al merelor gutui, cu rouă pe ele, după ce-mi voi fi scăldat mâinile în vale, după ce voi fi sărutat obraji din mine, după ce-mi voi fi amintit să plâng pentru tot ce-a fost și pentru tot ce va să fie.

Mă voi întoarce zburând între două orizonturi colorate, unul gri din alb negru, altul roz din alb roșu, mă voi întoarce cu spatele în fața pianului și-a altor instrumente de tortură. Viața mea abia va începe, în afara ei.

voyage

dantelă din crengile copacilor
peste nori
verde închis şi ud peste apa stră-lucitoare
gri pătat de vişiniu
peste obloanele de lemn
ferestrele nu văd că eu le văd
ele au pleoapele închise
peste fierul forjat vopsit în alb şi
de-cojit
zboară furnici albastre din cauza cerului
dantelă
să-mi zgârie picioarele aproape transparente
plante care se agaţă şi cresc peste
zidurile casei
păianjeni uriaşi decupează o panglică de orizont
pe care eu mi-o înfăşor pe degete
şi se transformă-ntr-o mansardă
atât de îndepărtată
nu pot decât să opresc trenul
să rup calea ferată
să-mi las picioarele imaginare peste
gri în tonuri vesele bej cărămiziu
o mare de pietre
o mare de crengi păianjeni uriaşi
să fug
deşi el nu va fugi niciodată la fel.

călătorie în vis

absolut ciudat, ultimul vis pe care l-am avut m-a pus într-o situaţie nouă; eram pe un drum şi mă zgâiam la o plăcuţă pe care scria AZUGA. Staţiunea Azuga, oare mi-era dor de Sinaia? Am să mă gândesc la ce înseamnă şi-am să mă gândesc de ce nu-mi amintesc şi restul visului. Azuga, sună a dezamăgire, poate din cauza z-ului, poate îmi aminteşte de oameni dragi care mă lasă (-n) baltă, care fug de mine spunându-mi “dia, eu vreau dar nu vreau”. dia, mai sunt 13 zile, nu-mi vine să cred.

mă duc să-mi fac bagajul.