găselniţe

După ce plânse, duduiţa tresări dintr-o dată, ţipă strident şi isteric: – Iată, iar! – şi pe neaşteptate cântă cu un soprano tremurător: Mare slăvită, preasfinte Baikal… Un curier care apăru pe scară îl ameninţă nu se ştie pe cine cu pumnul şi cântă împreună cu duduiţa cu un bariton surd şi şters: Navă slăvită pe ape!…  Vocii curierului i se alăturară nişte voci din depărtare, corul începu să ia amploare şi, în fine, cântecul răsună în toate colţurile sucursalei.

(…)

Amuţiţii vizitatori ai sucursalei erau uluiţi de faptul că, deşi împrăştiaţi în locuri diferite coriştii cântau foarte armonios, de parcă tot corul stătea fără să-şi ia ochii de la un dirijor invizibil.

Maestrul şi Margarita