iar cheful de plâns vine plângând

În temperatura corpului mă încălzesc prin mişcări de dinăuntru în afară afară e rece şi recele mă conturează; fereastra şi iarba sunt tot una aerul se colorează cu pielea mea  

« toi seul règnes sur des montagnes couvertes d’une neige qui ne peut fondre, et sur des champs de narcisses qui ne peuvent pas mourir »

vocea îmi era atât de melodioasă încât aveai envie de pleurer iar cheful de plâns vine plângând chiar înaintea vântului; vântul aruncă ace înspre mine din piept îmi ciugulesc păsări mici şi gâtul meu e ca o pensulă

iar tu, tu singur stăpâneşti munţi albi de o zăpadă care nu se mai topeşte şi câmpuri de narcise care nu mai pot muri.

Păcat că litera e sunet invizibil şi-n cazul meu, fără destinatar.

– 2

lumea se învârte în jurul meu şi mă transform în carusel dacă te-aş ţine în braţe nu ai mai fi tristă şi mie îmi lipseşti îngrozitor de mult îţi sărut gâtul şi obrajii sa iau durerea

suntem amândouă dezrădăcinate şi ne-am întâlnit în aer prima oară