– 11

Cândva, am scris despre o chestie pe care n-o prea înțelegeam. Ei, m-am pus acum să fac exact opusul, să scriu despre lucrurile pe care le înțeleg.

M-am oprit o clipă din tastat, pentru că mi s-a părut că sunetul degetelor mele pe tastatură e chiar ok, mi s-a părut că simplul fapt de a tasta, de a compune din litere, cuvinte, e o chestie extraordinară, prin care-mi las dâra de melc pe pământul acesta. Ca un sunet fain pe care-l face motorul mașinii ăleia foarte faine, de care nu te mai poți despărți.

Nu demult, m-am gândit să caut câteva etimologii despre care aveam bănuiala că mi-ar putea da niște subiecte bune de scris, dar le-am uitat.

Acesta. Singurul cuvânt care-mi vine în minte e acesta. E frumos, el, așa, dar nu contenește din a-mi spune nu forța nota. Back off. Și deja e primul lucru pe azi, pe care-l înțeleg. Atunci când am scris, spre exemplu, despre omida de fier, nu cred că înțelegeam.

Până la urmă nu-i așa greu să tastezi. E chiar fain. Ar trebui să fac asta mai des.

– 10

rugăciune

Mâna, această extensie a limbii noastre cea de toate zilele, rostită și nerostită. Frica, acest al doilea sex al nostru care ești în ceruri și pe pământ. Scrisul, acest fior de-a lungul și de-a latul corpului atunci când închid toți ochii. Respir. Nu mai respir. Sunt. Nu mai sunt. Fuga înspre mine. Fuga dinspre mine. Încă puțin și mă recunosc. Nu-mi trebuie mult.

(scrisul, scrisul meu
ce mi te-a dat cine știe care zeu)

culori-cifre (- 11)

In India, the color of yellow represents sacrifice. When someone says, “Main rang de basanti”, (“paint me yellow”) it means that person is ready to be sacrificed for a great cause.

după titlu par al naibii de plictisită, dar trebuie să vă spun că azi, vorbind cu ana, am aflat că nu sunt singura care asociază 2 cu galben (şi cu moarte, uneori). cât despre 6, nu ştiu cum îl vedeţi voi, dar pentru mine-i alb/albastru deschis. iar 5 văzut de mine roşu, pentru ea e verde.

oricum, înaite să văd şi eu filmul acesta, vi-l recomand călduros şi moale ca un 8 maroniu-aprins. şi nu uitaţi să-mi lăsaţi cifre colorate pe blog. poate-mi vor înlocui fulgii de zăpadă (care lipsesc cu nesimţire din peisajul clujean).

– 9

celei galbene


acel ceva straniu cu senzaţia unor vieţi întregi în spate

joia aceea din facultate mi s-a părut venită dintr-o lume fantastică

să-mi tremure picioarele şi mâinile

acoperişurile sunt ninse

de parcă aş şti dintotdeauna

ce ascunzi, de ce nu spui, cine eşti, pe unde te plimbi, care e povestea ta de după draperii,

cred că nu aş putea să mă satur

de vieţi întregi

în jurul umerilor tăi

bună dimineaţa!

încă nu dorm..

uneori aş da-o la o parte chiar cu riscul unui eşec, pentru că nici n-ar mai fi eşec, nu? doar vorbeam în seara asta că nu-mi mai pasă de eşecuri

şi mi-e sete

mă simt singură şi nesigură, mă simt departe;

o să mă încolăcesc şi eu

de parcă

în noaptea asta am dormit în somnul tău.

probabil

În anul 2023, pe 23 decembrie, sâmbăta, la ora 7 dimineaţa, am să împlinesc 38 de ani.

La ora 9 şi jumătate am să mă trezesc morocănoasă şi-am să caut o ţigară de foi cu aromă de vanilie pe noptiera de lângă pat. După ce mă voi fi îmbrăcat, 10 minute mai târziu, am să ies afară cu ţigara între degete şi-am să fumez. La ora 10 am să iau micul dejun în bucătărie ; la ora 10 şi 40 de minute am să beau o cafea cu frişcă. După ce-mi voi termina cafeaua, am să mă arunc înapoi în pat şi-am să adorm pe loc. Am să visez că sunt înapoi în timp, la 23 de ani şi, îmbrăcată într-o rochie neagră, mă plimb prin diferite parcuri. La un moment dat, în vis o să-mi apară un om fără cap, am să tresar şi-am să mă trezesc. Am să-mi spun, cu voce tare, “ce mult a trecut de-atunci!” şi-am să rămân câteva minute cu ochii deschişi, nemişcată, încercând să-mi amintesc. Apoi am să-mi prelungesc dimineaţa cu încă o cafea, de data asta fără frişcă şi mă voi hotărâ să ies la o plimbare. Înainte de a ieşi din casă am să scriu un bileţel cu litere mici, indescifrabile. Am să-l privesc un minut.

Şi am să plec.