this feeling is my twin brother
it follows me everywhere, it wears the same clothes
and cuts its nails the same way
but it doesn’t like the oranges

i like oranges.
i peel them roughly and don’t mind getting my hands dirty
to experience a brief moment of not thinking about

making love.
that phrase is just like a ghost phone ringing at your neighbor’s
every time you hear it thinking it’s yours
but it isn’t, brenda

symptoms of lovesick include (but aren’t limited to) cold shivers
in waves, when you look out the window
and then goosebumps on your feet



Calea

Am să ies în fața căminului în pantalonii de pijama și geaca de iarnă cu blană, fumând, după ce ți-am trimis mesaj că te vreau
cu pofta cu care la prima brumă de iarnă calc pe iarba înghețată
Și scârțâie.

Treptele căminului pe care urcă zeci, sute de mii de suflete
Cu țigarete aprinse ca niște torțe

vor fi calea gândurilor murdare din care nu ies petele duse la terapie, ca un student crescut în occident,
Neînfricat în fața psihologului.

(un tub de vopsea de păr oxidată, jumătate de molid pe malul begheiului cu vârfurile înghețate)

Revăd căsuța pentru cărți în care am crezut ca-n dumnezeu și în care-am băgat mâinile până la coate, gâdilând îngerii sub aripa dreaptă
ca să cerșesc – îmi spun – să cerșesc e ceva ce știu să fac destul de bine, sau nu bine deloc;

Și să dansez.

Nici măcar -1

cred că 35, dar cine-i mai numără. de câte ori am plâns după orgasm, ca și când aș ieși pe prispă și ar bate vântul cu frunze uscate în mine.
lacul de unghii de culoarea vinului, dar cu sclipici
în timp ce răsfoiesc o revistă și mă gândesc la cum intră și ies
oamenii din viața unuia în viața altuia
ping pongul care seamănă cu săritura cu coarda elastică în gol
până când la un momentdat rămâne suspendată în aer și plutește.

când eram mică visam că plutesc deasupra caselor, fără vreo direcție
anume, dar uneori credeam că fac roata, cum o făceam cu bicicleta
pe străzile vecine


– 11

Cândva, am scris despre o chestie pe care n-o prea înțelegeam. Ei, m-am pus acum să fac exact opusul, să scriu despre lucrurile pe care le înțeleg.

M-am oprit o clipă din tastat, pentru că mi s-a părut că sunetul degetelor mele pe tastatură e chiar ok, mi s-a părut că simplul fapt de a tasta, de a compune din litere, cuvinte, e o chestie extraordinară, prin care-mi las dâra de melc pe pământul acesta. Ca un sunet fain pe care-l face motorul mașinii ăleia foarte faine, de care nu te mai poți despărți.

Nu demult, m-am gândit să caut câteva etimologii despre care aveam bănuiala că mi-ar putea da niște subiecte bune de scris, dar le-am uitat.

Acesta. Singurul cuvânt care-mi vine în minte e acesta. E frumos, el, așa, dar nu contenește din a-mi spune nu forța nota. Back off. Și deja e primul lucru pe azi, pe care-l înțeleg. Atunci când am scris, spre exemplu, despre omida de fier, nu cred că înțelegeam.

Până la urmă nu-i așa greu să tastezi. E chiar fain. Ar trebui să fac asta mai des.

life vest

life jacket

si el trăgând de sub scaun un carton pe care scrie life

ești aici.

daca vrei să citești în continuare aprinde lumina de deasupra scaunului

life vest under your seat

ai supraviețuit.

(ca și când, a supra-viețui devine sinonim cu absurda-viețui, o meta realitate din care încerci anxios să te trezești, să fii prezentă cum zice Tolle, să respiri)

șirul de luminițe în intunericul verde

își deschise vesta și-mi spuse, nu recunoști pe nimeni, nu, nu?

(sunt încărcată emoțional până la refuz, oare dacă nu sunt cerc ce sunt)

zumzetele astea ace sparg timpane prin care ies rotocoale de fum scrise în limba vieții pe care, uite, n-o mai înțeleg; te iubesc vreau să nu fiu corpul ăsta fără viață sunt fericit te iubesc

până când oamenii și casele și străzile nu mi se vor mai părea închise între pereții intestinelor mele subțiri, o valvă prolapsând la temperaturi scăzute,

un iepure cu cochilie de melc înăuntrul căreia te port ca-ntr-o rulotă în jurul lumii

defapt în jurul meu

Control Locus /

nu știu să fac nimic. nu știu ce înseamnă cuvintele. nu știu să vorbesc despre politică sau control locus.

odată, am auzit la știri că s-au vândut cinci sute de bilete de tren, într-un singur vagon. călătorii au stat în picioare de la iași la bucurești, în timp ce una din cinci școli sătești, nu are o baie în clădire. Noaptea, când eram mică și mai petreceam zile de vacanță la bunici, la sat, trebuia să merg la veceu afară, în curte. pe întuneric, pentru că nu mă vedea nimeni, mă opream la jumătatea drumului și mă pișam pe primul petec de iarbă pe care puneam piciorul.

Locus of control is one of the four dimensions of core self-evaluations along with neuroticism, self-efficacy and self-esteem

neuroticism: my vagina doesn’t heal people, they all die inside of me
self-esteem: I don’t have a lot of memories.
I don’t remember hiking through villages in search of special rocks, encountering dangers (- – snakes). I do remember some dreams and travels, but I don’t know if they were real or I invented them.

Inventatorilor de vise. Adunătorilor de amintiri – – boabele alea de cafea pe care nu le mai poți scoate de după frigider, și care stau cu anii, ascunse, construindu-și cercuri concentrice (din afară înspre înauntru: oraș cu 11 mii de locuitori, bloc cu 4 etaje, încăperi fără lumină și închise cu cheia, o cameră care dă în alta – sau doar mi-am imaginat – un pat sau două sau trei, o lingură de vin de casă și eu, privind tavanul, la 2 ani e prea devreme să fii certată cu dumnezeu, te cerți pe la 16, când cineva ți-a furat fusta gen camuflaj din uscătorul de la etajul 1)

bobby

the Failed Diaries

bobby is smoking his cigarette outside the shop he’s got
tattoos from god knows what ancient time
what is your dream?
I could live anywhere in a big city in a small farm in the countryside in the mountains

at the seaside 
I really don’t care
I could travel to your dream place
bobby has his name tattooed on his neck
bobby has these insecurities like dodgy off-licence shops
in bethnal green which is la great area lovely atmosphere

you came to me whispering I heard you wrote some poems like a drug dealer would ask you want some dope? my hands were
shaking
I said sure anytime you want but then I realized what if you don’t what if 
I’m still waiting
your laugh was so genuine I haven’t heard anyone laugh like that in a very long time

bobby doesn’t have a car
he used to drive when he was younger now he’s taking the train

View original post 7 more words