//

în Biserica Albă am oprit să mâncăm
(mădularul lui Hercule și
cartofi plutitori în ulei ca iisus pe apă)

ieșind din sat, pe marginea drumului, un copil cu mască
ne-a făcut cu mâna
am zis „copilul a fost real sau doar ni l-am imaginat?”

mi s-a părut că sunt pe o monedă străină pe care am găsit-o într-o haină second
de import
în sacii ăia imenși în care scormoneam după comori
23 de dinari fac cât un leu
dar leul nu mă mai duce cu gândul la 99, 2000
pe terasa cofetăriei, în spatele blocului, pe stadion
pe malul someșului cu o pătură și

dacă Ada Kaleh ar mai fi existat, noi am fi fost acolo
cu celălalt trup și suflet rulând țigări din tutun aromat
cine știe pe ce limbă ne-am fi sărutat și cum ne-am fi negociat viețile
cât de triști am fi fost și câte lucruri am fi adunat
cum am fi mirosit a iasomie, a fructe coapte, a zahăr
și petale de trandafiri

dacă până și Hercule ar fi încercat să cucerească insula de pe Dunăre

Ada-Kaleh

 

Suntem varză?

Nu știu ce m-a apucat ieri seară, că în timp ce lucram la 23 de lucruri odată, am deschis unul din blogurile mele vechi, cel mai vechi, defapt. Ăla, fubuki, pe ablog.ro. Varză! Varză! Varză! strigam în mine, ca și când aș cere ajutor. :))

Dar mai bine vă las o pagină de lectură de pe Heartbrunch, să înțelegeți despre ce vorbesc, fiindcă Iulia zice mai bine ca oricine.

Aici:         Suntem varză și e în regulă

6241732320_IMG_2826