//

în Biserica Albă am oprit să mâncăm
(mădularul lui Hercule și
cartofi plutitori în ulei ca iisus pe apă)

ieșind din sat, pe marginea drumului, un copil cu mască
ne-a făcut cu mâna
am zis „copilul a fost real sau doar ni l-am imaginat?”

mi s-a părut că sunt pe o monedă străină pe care am găsit-o într-o haină second
de import
în sacii ăia imenși în care scormoneam după comori
23 de dinari fac cât un leu
dar leul nu mă mai duce cu gândul la 99, 2000
pe terasa cofetăriei, în spatele blocului, pe stadion
pe malul someșului cu o pătură și

dacă Ada Kaleh ar mai fi existat, noi am fi fost acolo
cu celălalt trup și suflet rulând țigări din tutun aromat
cine știe pe ce limbă ne-am fi sărutat și cum ne-am fi negociat viețile
cât de triști am fi fost și câte lucruri am fi adunat
cum am fi mirosit a iasomie, a fructe coapte, a zahăr
și petale de trandafiri

dacă până și Hercule ar fi încercat să cucerească insula de pe Dunăre

Ada-Kaleh

 

Suntem varză?

Nu știu ce m-a apucat ieri seară, că în timp ce lucram la 23 de lucruri odată, am deschis unul din blogurile mele vechi, cel mai vechi, defapt. Ăla, fubuki, pe ablog.ro. Varză! Varză! Varză! strigam în mine, ca și când aș cere ajutor. :))

Dar mai bine vă las o pagină de lectură de pe Heartbrunch, să înțelegeți despre ce vorbesc, fiindcă Iulia zice mai bine ca oricine.

Aici:         Suntem varză și e în regulă

6241732320_IMG_2826

 

Memories of taste

The real voyage of discovery consists not in seeking new lands but seeing with new eyes. (Marcel Proust)

11picture1

photo ©ana rusu

“In an introduction to the famous René Redzepi’s NOMA: Time and Place in Nordic Cuisine, O. Eliasson shares his feelings and discoveries about food, after eating a strange dish at Noma, a few years ago. The reader (even if one is not a food lover or connoisseur) learns that when you eat, you open a gate and food gives you access to a new experience, sometimes unfamiliar. Your brain creates a map of time and space.”

I’m writing  here about memories of taste, for the Unspoken World magazine.

 

The Mir0, Picasso and almost Dali experience

IMG_1677.JPG

Moved to Barcelona for a week and almost (- almost!) visited Figueres, where Dali’s house and museum is, apparently,  the second most visited place in Spain. Afraid that there will be loads of tourists, I decided to leave it for another time.

The sea was cold but welcoming.

and I enjoyed myself taking loads of pictures.

 

because I’m so in love.

one of my dreams came true by seeing Miro’s art in his home town

but there’s so much to do and so little time.

more pics here