Inside out (preambul pentru numărătoarea inversă)

Rachmaninoff and his contemporaries. What better way to start December?

După ce voi fi mirosit pământul pe care am crescut, după ce îmi voi fi văzut sufletele pereche, după ce voi fi auzit zumzetul copacilor și-al merelor gutui, cu rouă pe ele, după ce-mi voi fi scăldat mâinile în vale, după ce voi fi sărutat obraji din mine, după ce-mi voi fi amintit să plâng pentru tot ce-a fost și pentru tot ce va să fie.

Mă voi întoarce zburând între două orizonturi colorate, unul gri din alb negru, altul roz din alb roșu, mă voi întoarce cu spatele în fața pianului și-a altor instrumente de tortură. Viața mea abia va începe, în afara ei.

schiță

o jumătate de copac în fața căminului. atât vedeam în după-amiaza aceea, țâșnindu-i în reluare parcă, prin geam. pe pix era scris cu negru study in germany the land of ideas. aproape că-mi aluneca din mână. concentrată, duceam cuvintele până la capătul aperitiff-ului, doar ca să-i întâlnesc, cu ele, ochii. de parcă aș fi măsurat cu un creion copacul, să-l schițez.

mă întorc în lectură.

din trup ni se revărsau filme în care actorii fumau țigară după țigară.

supă rollton, câini vagabonzi și o limbă care mă înconjoară ca o durere de piept pe care n-o pot înțelege

mehedinți cinșunu cinștrei

am urcat pur și simplu într-un taxi
am zis
mehedinți cinșunu cinștrei vă rog
șoferul s-a întors către mine a zis acolo mergem
apoi mi-am întors privirea și
am înghițit în sec
îmi era amar și trist chipul și mă gândeam evident la tine
mehedinți cinșuni cinștrei o luăm pe câmpului vă rog
eram înapoi în fața ta în ochii tăi în mâinile tale
fredonam
tot înainte de la sensul giratoriu vă rog
mi-am întors chipul amar spre taximetrist și i-am spus că
nu mai scriu, nu mai citesc
nu mi-a răspuns nimic
aici e bine la olimpia vă rog da aici
zece lei cincizeci
mulțumesc

midori

 

nu ştiu cum s-o spun mai pe şleau
de fiecare dată când îmi scrii vreo patru
litere acolo
îmi ţin respiraţia de parcă
sunt pe cale să fac sărituri de la
trambulină
şi o ţin apoi în apă
de trei ani tot sar
ştii
imediat se fac patru

un doi trei şi
pe locuri fiţi gata start
roşu galben verde slash albastru

pentru că în japoneză verde şi albastru împart acelaşi cuvânt
noi de ce n-am putea împărţi un verb
tot din patru litere

și eu o să casc.

nu e chiar departe vremea aia. nu e chiar „a fost odată ca niciodată” sau ceva în genul, dar la viitor. nu mai e mult și ne vom întreba unele pe altele „ce-ai născut? felicitări!” „și eu o să nasc!” și eu o să casc. și „nu ne-am mai văzut de 8 ani, nu?”

da. o să vină. defapt, deja vine. încă cinci ani, poate 6. poate chiar șapte, dacă suntem norocoase. dar de unde 7? toată lumea vrea să se mărite!

eu îmi simti pielea tremurând la gânduri de-astea copilărești,  nu mai am habar nici măcar de început. de cum să începi să te îndrăgostești, de cum să continui și de cum să termini. am uitat, pur și simplu! și am impresia că pielea e o greșeală, că ar fi trebuit să mă acopăr cu pământ, spre exemplu. ar fi putut să crească iarba, cel puțin. așa cum sunt acum  nimic nu crește.