Control Locus /

nu știu să fac nimic. nu știu ce înseamnă cuvintele. nu știu să vorbesc despre politică sau control locus.

odată, am auzit la știri că s-au vândut cinci sute de bilete de tren, într-un singur vagon. călătorii au stat în picioare de la iași la bucurești, în timp ce una din cinci școli sătești, nu are o baie în clădire. Noaptea, când eram mică și mai petreceam zile de vacanță la bunici, la sat, trebuia să merg la veceu afară, în curte. pe întuneric, pentru că nu mă vedea nimeni, mă opream la jumătatea drumului și mă pișam pe primul petec de iarbă pe care puneam piciorul.

Locus of control is one of the four dimensions of core self-evaluations along with neuroticism, self-efficacy and self-esteem

neuroticism: my vagina doesn’t heal people, they all die inside of me
self-esteem: I don’t have a lot of memories.
I don’t remember hiking through villages in search of special rocks, encountering dangers (- – snakes). I do remember some dreams and travels, but I don’t know if they were real or I invented them.

Inventatorilor de vise. Adunătorilor de amintiri – – boabele alea de cafea pe care nu le mai poți scoate de după frigider, și care stau cu anii, ascunse, construindu-și cercuri concentrice (din afară înspre înauntru: oraș cu 11 mii de locuitori, bloc cu 4 etaje, încăperi fără lumină și închise cu cheia, o cameră care dă în alta – sau doar mi-am imaginat – un pat sau două sau trei, o lingură de vin de casă și eu, privind tavanul, la 2 ani e prea devreme să fii certată cu dumnezeu, te cerți pe la 16, când cineva ți-a furat fusta gen camuflaj din uscătorul de la etajul 1)

Advertisements

Despre “spațiul sigur” și ce avem în kitul de sănătate mintală, pe Heartbrunch

IMG_5956

Că iar mă plimb dintr-un blog în altul, asta nu mai e o noutate. Dar că am re-început, cu chiu, cu vai, să scriu în grai românesc, cel puțin pentru mine e. Mă urnesc din loc ca melcul, dar mă urnesc. Sper să vă placă #paparadeganduri pe care o pregătim la foc mic. Pe Heartbrunch.

“Se spune că e bine să ai un spațiu de refugiu, în caz de pericol. Un adăpost în caz de intemperii. Să ai unde să te aperi de vreme rea. De ce nu am avea, atunci, și un loc ferit de stres și energie negativă, un loc pe harta geografică a lumii și în același timp, un loc imaginar.” (….)  Citește continuarea aici !

 

Our first newsletter ever / / / Primul nostru newsletter!

Processed with VSCO with 8 preset

… is looking so good! I cannot wait to release the beast into the www and feel so proud of what Iulia & I have gathered together for a glorious end of the year.

… arata bestial! Abia astept sa-i dam drumul in lumea larga si sunt mandra de tot ce-am adunat impreuna cu Iulia pentru sfarsitul asta glorios de an.

See you Sunday, people!

Ne vedem duminica!

and don’t forget to fill in the blank on the link below

Nu uitati sa completati in casuta din linkul de mai jos:

https://www.heartbrunch.com/newsletter.html

And we’ll fill in your day with heartfelt brunch-vibes non-binary free-from-judgement content.

Iar noi va vom umple ziua cu povesti de inima, de servit intre mese, fara nicio judecata.

Happy New Year!

Artboard 1@0.5x-100

that’s a lot for a tiny person

​a noise in the silence and the unbearable lightness of being
i am here, with all the fears and thoughts and emotions and the wind blowing them all in my face

that’s a lot for a tiny person

a smell of roasted peppers and silence filled with noise like swishing leaves
except that they aren’t leaves; they’re people trying to knock down a door locked from the inside
trying to get in with a screwdriver and a hammer
—————
and how do you know you made the right choice? you don’t. and you did. because all the steps that got you here are every step you took so far
this is your universe
it could be anyone’s though, but it’s not theirs

se aliniază păpădiile

(the EN poem here)

în jurul lunii

de ieri mi s-a deschis pieptul, acum e o cutie transparentă prin care
se vede inima, o bulă de aer
în jurul ei gravitează păpădii, e bine, a trecut prea mult de când nu am mai scris
dar acum văd înăuntrul cutiei transparente căprioare, cerbi, frunze
umed și verde închis, pădure

cum mai e un poem, ce mai e la modă? mi-e atât de ușor să respir acum că s-au aliniat

păpădiile

 

To fall or not to fall

E4E5059B-FBE1-4710-9344-FE7F80FC50D7.jpg

This is really embarrassing*, but (as a passionate blogger) it’s not going to stop me from posting. Commitment. Just do it.

So proud of myself for this little recipe I came up with today, I think the Universe was like: “hold on, you really are going to take pictures and THEN eat, even though you’re starving??”

Well cheers, Universe, now I’ve lost my appetite.

I was going to, but then I slipped and fell. Hey, at least I was holding on two plates and none of them broke. But I don’t want to bore you with details, so I’m going to write down this easy-peasy recipe for a great wholesome lunch.

Fallen Pasta salad 

You need:

cooked pasta, of course
lots of ripe avocados
lemons
salt & pepper & chilli flakes
white sesame seeds
nutritional yeast
cooked beetroot (if it’s a bit spicy, even better)
kalamata olives
olive oil
and if you fancy, feta cheese

It’s really simple, once you have the pasta and the beets. Just pretend you’re doing a guacamole: smash the avos with lots of lemon juice, salt, pepper, chilli flakes, nutritional yeast and sesame seeds. Then, add the olives, the beets, a bit of olive oil and you’re done: pour it over the pasta. Sprinkle extra seeds, fresh basil and feta. Ta- daaa!

*I promise I’ll come back with a nice plate.