*chapter One, where I run away from home

12219403_1646153878988277_8868682009092114688_n(Nice, 2015)

My grandma used to say it’s forbidden to sew on a Sunday. She didn’t know exactly what would happen if, but she always reminded me of her nightmare

my eyes and mouth were stitched, there was an old lady with a giant needle and red thread sewing my mouth and eyes she was 100 years old 

so I don’t sew on Sundays, just in case the old lady would visit my dreams.

The loose ends

once upon a time in an air plane I read this picture in a book:
strings of yarn
a few hundred strings stretching across the water
passengers leaving for the inside world
they held balls of yarn

the others on the pier held the loose ends, a few hundred strings
every ten seconds slowly flying
as I was shouting farewells waiving furiously

the balls of yarn began to spin – I began to spin
my fingers were part of her dreams now
my footsteps were part of his imaginary home now
my hair and eyes were part of their hopes
now

I was gone.

#love series (5)

so wtf is love after all it’s like going back to school; the hibbie jibbies feeling; the under the covers when it’s dark and raining outside and there are fucking homless people out there and it’s like colouring a book outside the lines and from time to time thinking how lucky you are hibbie. 

going back just to smile at your clean scrubbed past like a blackboard wiped so many times jibbies. 

that’s just terrible isn’t it 

  

#love series  -11

that green door opening every time your heart beats. wondering is it love? if it hurts. how do you like your women? rare medium rare.

when I came back to London, the sunset wasn’t on my side.  All of its red, pink, orange and purple were sneaking in through the opposite  windows. I wished I could have seen it, I think. Or maybe not. There was this blue on my side. Blue was ok to begin with. Green door on the other side. When I think about it, I see myself inside my mother’s womb and trust me, it’s not my fault I want to find that happiness again. With you, the Eros. The vital energy. Door opening and closing. Baby food. Spooning when we’re sleeping. Dead birds and cats and dogs; all the pets I had as a child disappeared like they weren’t even there. What’s on the other side of that door ?

Inside out (preambul pentru numărătoarea inversă)

Rachmaninoff and his contemporaries. What better way to start December?

După ce voi fi mirosit pământul pe care am crescut, după ce îmi voi fi văzut sufletele pereche, după ce voi fi auzit zumzetul copacilor și-al merelor gutui, cu rouă pe ele, după ce-mi voi fi scăldat mâinile în vale, după ce voi fi sărutat obraji din mine, după ce-mi voi fi amintit să plâng pentru tot ce-a fost și pentru tot ce va să fie.

Mă voi întoarce zburând între două orizonturi colorate, unul gri din alb negru, altul roz din alb roșu, mă voi întoarce cu spatele în fața pianului și-a altor instrumente de tortură. Viața mea abia va începe, în afara ei.

how to fall out love

Într-o dimineață ca asta

----LDN1

aș da o fugă până la Cluj și înapoi.  Aș fugi prin ploaie, ca și când m-aș spăla de dor. M-aș adăposti în piața muzeului undeva, să-mi încălzesc trupul cu tot ce e specific vieții de hipster boem, într-o cafenea din centrul vechi al orașului. Cu fum, cafea, prieteni și planuri care nu se vor realiza. Cu și mai mult dor. Boală de dor, melancolie. Cum să te dezîndrăgostești? De un om, de un loc, de o lume. De o viață. De familie. De trecut. De microuniversul tău. Care e rețeta?

Sau o fi ceva combinație de elemente pe care o caut degeaba?

out love 

wtf is this?

după ploaie, înainte de toamnă

nu am mai mers niciodată
de trei ori pe zi
în mănăștur

azi nu ți-am spus te iubesc

acum mi-e frică să nu cumva să se întâmple
nu azi sau mâine
nu vreau deloc să se întâmple
e diferit acum

când ești nervoasă ești și mai dulce
sau când ești tristă. ai așa o privire, nu știu de care, dar te uiți departe
îmi placi în toate felurile
și beată
deși ești o bețivă tare ciudată

nu mai știu să plâng la filme

nu mai știu să plâng decât la mine, ca și cum aș lătra
a pustiu

pe cât de obișnuit pe-atât de bizar
nici țiganca poetă care învață să scrie
nici pasiunea dintre doi bărbați
nici oamenii care mănâncă oameni
nici vidul din spatele ochilor
nici sinceritatea
nici muzica nici culoarea
nici cadrele cu grijă alese

nu mai știu să plâng la filme.