Calea

Am să ies în fața căminului în pantalonii de pijama și geaca de iarnă cu blană, fumând, după ce ți-am trimis mesaj că te vreau
cu pofta cu care la prima brumă de iarnă calc pe iarba înghețată
Și scârțâie.

Treptele căminului pe care urcă zeci, sute de mii de suflete
Cu țigarete aprinse ca niște torțe

vor fi calea gândurilor murdare din care nu ies petele duse la terapie, ca un student crescut în occident,
Neînfricat în fața psihologului.

(un tub de vopsea de păr oxidată, jumătate de molid pe malul begheiului cu vârfurile înghețate)

Revăd căsuța pentru cărți în care am crezut ca-n dumnezeu și în care-am băgat mâinile până la coate, gâdilând îngerii sub aripa dreaptă
ca să cerșesc – îmi spun – să cerșesc e ceva ce știu să fac destul de bine, sau nu bine deloc;

Și să dansez.