Calea

Am să ies în fața căminului în pantalonii de pijama și geaca de iarnă cu blană, fumând, după ce ți-am trimis mesaj că te vreau
cu pofta cu care la prima brumă de iarnă calc pe iarba înghețată
Și scârțâie.

Treptele căminului pe care urcă zeci, sute de mii de suflete
Cu țigarete aprinse ca niște torțe

vor fi calea gândurilor murdare din care nu ies petele duse la terapie, ca un student crescut în occident,
Neînfricat în fața psihologului.

(un tub de vopsea de păr oxidată, jumătate de molid pe malul begheiului cu vârfurile înghețate)

Revăd căsuța pentru cărți în care am crezut ca-n dumnezeu și în care-am băgat mâinile până la coate, gâdilând îngerii sub aripa dreaptă
ca să cerșesc – îmi spun – să cerșesc e ceva ce știu să fac destul de bine, sau nu bine deloc;

Și să dansez.

chambre/ room/

ca ața – prin zeci, poate sute de găuri de ac
indiferentă la tapetul dintr-o cameră sau alta
camerele inimi și peretele cardiac
asortate cu mobilă
de inspirație industrială

templul meu e trupul
la porțile căruia călugări buddhiști sparg semințe discutând
cu preoți catolici despre ultima
emisiune pe care-au văzut-o pe history channel;
deasupra lor se aud nu doar țipete de pescăruși
dar țipetele copiilor din alte ere

din dulapuri fermecate prin crăpăturile cărora
ies greieri și
cri cri cri-ul lor scârțâie
a preemptive strike
despre care s-a scris destul
pe când eu eram analfabetă

până și atunci când la desfacerea staniolului
din jurul bomboanei de ciocolată
credeam că în pliurile învelișului au intrat oameni
mici
invizibili
ca să mângâie și să dezmiardă miezul comestibil
(miezul care nu știe că e miez)

– întrerupem programul pentru o scurtă publicitate –
aud ca prin vis
și văd câteva degete transformate în
bețe uscate, căzute din copaci
întoarse către ceilalți;

iau pe rând câte unul și-l întorc înspre mine.

 chambre à Paris

DSCN5133

chambre à Cracovie

SONY DSC

chambre à Londres

IMG_9418