pe prispă

mâncând rădăcini din pământ
ca un sticlete ce prevestește
moartea
îmi prevestesc viața
iau cu palmele fața ei moale
îi sărut buzele ca și când
m-aș întoarce
pe prispă
rezemată de peretele din lut
mă cuprinde și-mi strânge pieptul
am o poartă deschisă
prolaps de valvă mitrală
nu înțeleg ce-mi spune medicul
dar noaptea fug
prin corpul ei
și plouă pe mine
ca-n londra
doar că e cald
te superi dacă te dezbrac?
stau o secundă între săruturi
și-mi număr zilele
nu vreau să schimb așternutul
cireșe amare ca viața
nu pipăiți roșiile
7,5 lei/kg
o să dormim bine împreună
rezistă pănă acasă
acasă
acasă
un ceva ne-ceva
când și unde ar trebui să plec?

(dar nu pot să mișc un deget)

Advertisements