după ploaie, înainte de toamnă

nu am mai mers niciodată
de trei ori pe zi
în mănăștur

azi nu ți-am spus te iubesc

acum mi-e frică să nu cumva să se întâmple
nu azi sau mâine
nu vreau deloc să se întâmple
e diferit acum

când ești nervoasă ești și mai dulce
sau când ești tristă. ai așa o privire, nu știu de care, dar te uiți departe
îmi placi în toate felurile
și beată
deși ești o bețivă tare ciudată

Advertisements

pe prispă

mâncând rădăcini din pământ
ca un sticlete ce prevestește
moartea
îmi prevestesc viața
iau cu palmele fața ei moale
îi sărut buzele ca și când
m-aș întoarce
pe prispă
rezemată de peretele din lut
mă cuprinde și-mi strânge pieptul
am o poartă deschisă
prolaps de valvă mitrală
nu înțeleg ce-mi spune medicul
dar noaptea fug
prin corpul ei
și plouă pe mine
ca-n londra
doar că e cald
te superi dacă te dezbrac?
stau o secundă între săruturi
și-mi număr zilele
nu vreau să schimb așternutul
cireșe amare ca viața
nu pipăiți roșiile
7,5 lei/kg
o să dormim bine împreună
rezistă pănă acasă
acasă
acasă
un ceva ne-ceva
când și unde ar trebui să plec?

(dar nu pot să mișc un deget)

nu mai știu să plâng la filme

nu mai știu să plâng decât la mine, ca și cum aș lătra
a pustiu

pe cât de obișnuit pe-atât de bizar
nici țiganca poetă care învață să scrie
nici pasiunea dintre doi bărbați
nici oamenii care mănâncă oameni
nici vidul din spatele ochilor
nici sinceritatea
nici muzica nici culoarea
nici cadrele cu grijă alese

nu mai știu să plâng la filme.