scrisori (ne)trimise #1

acel ceva al meu e ezitant uneori pentru că nu vrea să iasă la suprafață nici pentru mine. “îndrăgostit” mi s-a părut cuvântul bun (poate că are alt sens așa cum îl văd, sau poate nu) deși iți dai seama că, din moment ce (după ce am citit scrisoarea ta din dimineața asta) am realizat că simt la fel ca tine, acel “ceva” straniu cu senzația unor vieți întregi în spate. joia aceea din facultate mi s-a părut venită dintr-o lume fantastică. mă grăbeam să ies, să nu cumva să dispari fără să-ți vorbesc, oricât de puțin, fără să-ți întâlnesc privirea. după ce am plecat au început să-mi tremure picioarele și mâinile și n-am mai știu ce fac, am urcat până la 2 și trebuia, de fapt, să ajung la 1 în corpul b. m-am întors, m-am învârtit, m-am aruncat într-o bancă din sala de lectură, am scos primul caiet pe care am pus mână din geantă și am scris.

(decembrie 2009)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s