mathilde

singură în temperatura corpului
mă încălzesc
prin mișcări de înăuntruînafară
afară e rece și recele mă conturează
fereastra și iarba sunt tot-una

aerul se colorează cu pielea mea

„toi seul regnes en paix sur des montagnes couvertes d’une neige qui ne peut pas fondre, et sur des champs de narcisses qui ne peuvent pas mourir”

vocea îmi era atât de melodioasă
încât aveai envie de pleurer
iar cheful de plâns vine plângând
chiar înaintea vântului
vântul aruncă ace înspre mine
din piept îmi ciugulesc păsări mici

(mai 2010)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s