mathilde

singură în temperatura corpului
mă încălzesc
prin mișcări de înăuntruînafară
afară e rece și recele mă conturează
fereastra și iarba sunt tot-una

aerul se colorează cu pielea mea

„toi seul regnes en paix sur des montagnes couvertes d’une neige qui ne peut pas fondre, et sur des champs de narcisses qui ne peuvent pas mourir”

vocea îmi era atât de melodioasă
încât aveai envie de pleurer
iar cheful de plâns vine plângând
chiar înaintea vântului
vântul aruncă ace înspre mine
din piept îmi ciugulesc păsări mici

(mai 2010)