1821

nu cred că pot să merg mai departe de atât.

nu. nu așa ar fi trebuit să încep. nu acolo, în bezna de pe coridoare, în fumoarul care-mi semăna izbitor de mult cu – asta e! – un compartiment de tren. un z

uite-așa un parcurs de suit și coborât (de) pe culmile fericirii. un zâmbet cât toată casa. un zâmbet tâmp, nemăsurat, nechibzuit, dezechilibrat, necontrolat. pe geam, din fumoar, se vedeau luminițele caselor din hașdeu. aveam impresia că sunt în tren și trenul tocmai a oprit noaptea în gara din brașov. zâmbet. de neînlocuit. asta înseamnă fericire. fe

ri

ci

re

zău că nu pot merge mai departe. e destulă distanță asta câtă e. nu am nevoie de mai multă. nu vreau. nu-mi trebuie. nu doresc. nu poftesc. nu știu. nu caut. nu simt.

kilo-metri.

până voi scrie, voi umple pagina cu cercuri

cum se numesc franjurii de lumină
din trupul meu
şi ce caută acolo?
lumină de zăpadă
mi-e dor să plutesc deasupra
caselor şi să visez
animale

linii drepte:
de ce le desenez?
geo-metrie
geo-sărut
măr
dintr-un măr în altul
viermii sar sar
sare

până voi scrie
voi umple pagina cu cercuri