creioane colorate ascuțite

am vrut să scormonesc printre caietele școlare dar mi-e teamă, de fiecare dată când sunt în fața lor, de mine. apoi vin înapoi în cuibul meu, plin și ăsta de mărunțișuri nefolositoare și mi-e frică de mine. apoi începe să plouă, e întâi septembrie. mi-am afundat nasul într-un dulap gol pe care-l știam din copilărie și-am găsit același miros de creioane colorate ascuțite. creioane pentru blocul meu de desen, în care migălos și tacticos desenam fete în rochii de seară. aștept să-mi răspunzi la mesaj, nu seamănă cu nimic din ce trăiam în copilărie, toată treaba asta. și de obicei, în mijlocul drumului, pur și simplu mă opresc. nu mai știu dacă mergeam înainte sau înapoi și n-am niciun chef să fac vreun pas. mi se întâmplă asta și mi se mai întâmplă să-mi fie frică de citit. dar unde-am ajuns?