să butonez un poem

pe două, trei, patru sau cinci roți scriitorii călătoresc în timp și mă obligă să scriu prost. din cauza lor scriu cum scriu, ei sunt cei care nu m-au învățat că viața din cărți nu poartă sandale cu platformă și pantaloni cu print de leopard. poate dacă ar fi fost așa nu m-aș fi uitat la oameni ca și când. n-aș fi alergat după câteva pagini ca după ultimul tramvai. în mers n-aș fi scos telefonul să butonez un poem care, defapt, nu e poem.