tic tac tic tac

două bătăi în ușă
ca un clește răsucind o măsea tic tac tic tac
până adânc în
stomac

Advertisements

să-ți smulg vocea
să-mi citesc cu ea mări de povești
oceane
de la mână pân la gură să uit ce-am vrut
să spun
să te aștept ca și când
în după-amieze din două cuvinte
un cuvânt compus ar izbucni
s-ar descompune
și mi-aș face promisiuni iar și iar iar iar


să butonez un poem

pe două, trei, patru sau cinci roți scriitorii călătoresc în timp și mă obligă să scriu prost. din cauza lor scriu cum scriu, ei sunt cei care nu m-au învățat că viața din cărți nu poartă sandale cu platformă și pantaloni cu print de leopard. poate dacă ar fi fost așa nu m-aș fi uitat la oameni ca și când. n-aș fi alergat după câteva pagini ca după ultimul tramvai. în mers n-aș fi scos telefonul să butonez un poem care, defapt, nu e poem.