microsfere

joc șotron pe microsfere eșuate. mi-au înflorit cireșii pe masa de scris, în patul de citit, la căpătâi în paharul cu apă; e rece, aștept mesaje cu steluțe de parcă. microsferele sunt silențioase mi le imaginez plutind deasupra caselor exact ca-ntr-un vis de demult.  ca niște cuvinte scurte ca niște fuste. lentoarea. de parcă. pfs și aerul se parfumează cu odorizant de cameră. somnul îmi iese prin piele cum iese un sunet de claxon într-o zi de duminică.

5:34 în afara mea

05:34 material de blog. sunt o eroină. pisica neagră fuge odată cu taxiul. eu îți văd doar creștetul printre țigarete zburând și printre oameni

îmi venea să mă izbesc și mai tare de perete

am ieșit a doua zi de sub duș – în loc de picuri îmi curgeau gânduri așa că nu picuram în cameră, gânduram în cameră : oare nu sunt puțin în afara mea ?

04:21 înăuntrul tău probabil nu ajunsese ploaia. nu-i nimic mai este vreme să te surprind într-o dimineață disecând cuvinte.

și

asta fac la lucru, verific vremea din juma în juma de oră, la patru cântă cucul, ceasul meu biologic se îndoaie și se dilată ca un uter în retroversie
ce pathos pui tu pe cuvinte, zici că acuma le-ai inventat; le vezi
nu nu văd în cap ce scriu da’ mi se pare că sună bine și până la urmă nu m-ai deznorat m-ai înnorat