microsfere

joc șotron pe microsfere eșuate. mi-au înflorit cireșii pe masa de scris, în patul de citit, la căpătâi în paharul cu apă; e rece, aștept mesaje cu steluțe de parcă. microsferele sunt silențioase mi le imaginez plutind deasupra caselor exact ca-ntr-un vis de demult.  ca niște cuvinte scurte ca niște fuste. lentoarea. de parcă. pfs și aerul se parfumează cu odorizant de cameră. somnul îmi iese prin piele cum iese un sunet de claxon într-o zi de duminică.

detox

„Că-n patul care geme de-ncolăciri feline”

 

îmi ia mâna și înghit strivindu-mi amigdalele. corpului meu îi cresc plăcuțe de înmatriculare și tot felul de bilețele albe. dezlipindu-se, plăcuțele declanșează reacții adverse, nemaivăzute și nemaiauzite. mă detoxific încet.

sigur.

 

 

5:34 în afara mea

05:34 material de blog. sunt o eroină. pisica neagră fuge odată cu taxiul. eu îți văd doar creștetul printre țigarete zburând și printre oameni

îmi venea să mă izbesc și mai tare de perete

am ieșit a doua zi de sub duș – în loc de picuri îmi curgeau gânduri așa că nu picuram în cameră, gânduram în cameră : oare nu sunt puțin în afara mea ?

04:21 înăuntrul tău probabil nu ajunsese ploaia. nu-i nimic mai este vreme să te surprind într-o dimineață disecând cuvinte.