e bine cu vreau

din când în când și din poate în poate îmi mai aduc aminte ca și cum mi-aș aduce o cană de ceai, o cană de porțelan, un port-elan la pat. uneori mi-o aduce altcineva, prea rar cineva-ul pe care-l doresc. rămân în zona mea de disconfort și de “nuvreaudarrezist” pentru că sunt o masochistă. nu vreau dar trebuie. nu vreau dar e ok. nu vreau dar n-am ce face. vreau dar nu se întâmplă. vreau dar nu sunt vizibilă. vreau dar nu sunt auzită. vreau dar nu sunt simțită. nu sunt nesimțită. vreau dar mi-e teamă. rămân cu vreau. e bine cu vreau.

camera 245 platforma a doua

Din vis am coborât în timp. Era 3:48 dimineaţa. Înainte să-mi caut jurnalul şi-un pix, mi-am ridicat genunchii la piept. Era dureros dar m-am temut să plâng. Totuşi, nu mă izbisem de gardul acela de sârmă ghimpată spre care alergam ca un miel coborând dealul verde, ferindu-mă de băieţi de 11 ani şi de mingi de fotbal  – toţi ca nişte sfere cu guri mânjite de carne şi sânge. Tocmai ce-l urcasem, cântându-mi un fel de “am să reuşesc”, am să reuşesc s-o găsesc pe Andra, prietena mea, pentru că – deşi oamenii de la “recepţia” complexului de blocuri părăsite i-au anunţat numele prin staţie şi ea a răspuns “camera 245 platforma a doua”, eu n-am înţeles aproape nimic. Oamenii aceia erau şi ei mânjiţi de sânge şi mâncau ceva carne. Ştiam că trebuia să alerg mai repede, să n-o pierd în primul rând. Să nu am nevoie de ajutorul lor ca s-o găsesc. Atunci când am fugit din casă, aruncându-ne trupurile albe în noaptea umedă, plină de câini şi pisici (care ne priveau dubios) ar fi trebuit să ţin pasul. În urma noastră alerga Diavolul.

 

câteva nopţi cu somn fragmentar

(mâzgălite vara trecută)

Azi m-am îndrăgostit de tine pe 6

n-am mai avut răbdare am scos telefonul

pe trecerea de pietoni

ca să nu uit și-am scris chestia asta

desigur n-aveai cum să te uiți la

mine

îmi stă rău cu ochelari arăt ca un

cal travestit

noroc însă că-mi puteam imagina fluturi

și artificii

prin ochelarii mei nu se vedea nimic

 

*

a doua noapte l-am visat pe julien green

am visat că era noaptea fantomelor

toate poemele din lume se ascundeau după fotolii și

după ecrane vechi de televizor

alb negru

eu le căutam ca prin coșmar

julien green îmi făcea cu mâna și vorbea molcom

îmi povestea că e homosexual și mi se părea atât de lung

cuvântul

 

*

somnul fragmentar n-a venit din prima

a venit din a doua ba chiar a treia ațipire

a maicii domnului

a venit la 6 patrușpatru

a venit la 7 și unșpe

a venit pe mehedinți cinșunu cinștrei

vă rog

 

mmhgmld

am visat.

corpul îmi era îmbrăţişat de piele caldă şi tot felul de lichide

am alunecat prin el în vis

te-am visat femeie blondă în sfârşit

îmi spuneai : am avut o amantă apoi un amant apoi încă una şi acum o vreau pe X

nu-mi amintesc numele ei

l-ai pronunţat destul de clar iar eu – mie nu-mi venea să cred

într-atât m-a şocat privirea ta încât m-am trezit

m-am trezit.

el era în mine

şi bolborosea ceva ce semăna a mmhgmld

eu înţelegeam te iubesc

hei şi eu îmi venea să strig

am tăcut.

am avut orgasm.