ca o pâine caldă: cu grâu modificat genetic şi cu amelioratori

nu prea ştiu cu ce să încep să mă povestesc azi. punct. într-o noapte am visat un individ ciudat, care-ar fi vrut să-mi scoată cuvinte pe gură, parcă. şi era aşa, foarte ciudat. eram într-o casă plină de străini şi mă întrebam în fiecare clipă oare cine e? oare cine e. dar îmi lipsea ceva. oamenii mă întrebau de ce de ce de ce nu mai mănânci carne. nu ştiam ce să le răspund. cineva din dreapta mea zbiera mai ducă-se dracului toţi dar eu nu ştiam. băteam dintr-un picior odată cu nişte lovituri de ciocan uriaş de deasupra mea, pe acoperiş. am aflat apoi regula de aur. Să nu spui niciodată nimanui de ce.

Dar nefiind adepta unei gandiri tari, câteodată mi se inmoaie genunchii şi cad în faţa celor care mă subestimează. Da, aşa sunt cum spui.

 

Advertisements

chiar acum, viața mea nu merită să fie

eu nu am atacuri de panică sau de fericire.  am atacuri de curiozitate. o atât de mare curiozitate, soră cu boala.

numai că în ultima vreme defapt de multă vreme și mi-e rușine să recunosc, nu mai am nici un fel de atac. sunt moartă. vino de mă îngroapă.