Jurnal Extim

Ei, păi dacă e așa, atunci ia să-mi răspund eu din partea celor absenți, să intre aer în scara blocului, să urce păsări până la etajul 8; pentru că diminețile sunt de fiecare dată virgine
de fiecare dată ne descoperim una pe alta eu și dimineața
port după mine hârtii, caiete, pixuri, cărți și semne
și nu pot: le deschid, mă uit la ele, mă uit, le închid, încerc să scriu, încerc să citesc și visez urât
visez că-mi dau demisia, visez că nu sunt eu apoi mă trezesc și ce să vezi –
nu sunt eu! și-atunci îmi răspund din partea celor absenți
„de ce ne plac nenorociții? te-ai întrebat vreodată? nu, știu că nu te-ai întrebat, eu mă întreb. nu știu ce să-ți răspund, dacă mă privești așa imaginar chiar nu știu ce să-ți răspund, aș putea să spun orice, nu?”

View original post

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s