le tam-tam des morts

timpul e ca o piesă de teatru ce-ţi dă senzaţia de gol. pentru că totul a rămas agăţat în pânze de păianjen. firele transparente s-au ţesut din memorie, din memoria păianjenilor – păianjeni care nici nu mai există. dormea agăţat în dulap un singur liliac, de mi se face pielea de găină de fiecare dată când îl pomenesc.

“Paturile astea le-a cumpărat tata în 1944, de la un negustor evreu din jibou care vindea antichităţi. Deci erau deja vechi!”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s