Jurnal Extim

Se întorcea înăuntrul visului pe care i-l povestise: se vedea față în față cu ea, îi mângâia obrajii cu discreție, așa încât ea să nu-și dea seama, și-i scotea țărâna din orbite. Apoi o auzea rostind această frază, cea mai sfâșietoare dintre toate: „Oricum nu văd nimic. În loc de ochi am găuri.”

Deși l-am citit pe Kundera acum vreo 3 ani, cărțile din raftul meu au degete și se arată una pe alta. Așa s-a întâmplat în dimineața asta, când cinci nori colorați pe cerul de răsărit dădeau din coate neastâmpărați, împingându-l pe Kundera înspre celălalt trup , de parcă m-ar fi atenționat. Recunosc, nu mă pricep la scris despre cărți, poate pentru că nu mi-a plăcut în mod special să mi se spună să citesc iar apoi să fiu testată. Ca și când aș face-o pentru altcineva. Resimt critica/interpretarea/etc oarecum în ofensivă, deși probabil nu e cazul. Dar…

View original post 52 more words

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s