La photographie doit être silencieuse

am înflorit dintr-o cameră fotografică dar trupul meu a luat viață abia acum după ce am visat că e altcineva în oglidă casa noastră avea mai multe uși capcane mansarde paturi și era întuneric bunica mă întreba ce fel de brânză prefer la mămăligă alina se întorsese acasă după mulți ani nu vroiam decât să o îmbrățișez

Advertisements

un ǵüveç de primăvară

 

Colaj de versuri la întâmplare

Priveam dinafară fereastra
final de secol
din neguri, râsete de crocodil
– elle m’avait enfin retrouvé sans m’avoir cherché –
april is the cruellest month, breeding
cu cei șase-opt mii de ani ai mei,
sânt o pictură umedă – mă zvânt la soare
voi ieși din oglinzi ca să țip și să spun
cuvântul „tăcere” este mantra poeziei 

(am decupat din: Iulia Cibișescu - Ascunzișuri de măști, Maria Jorj - Esența uitării, Mihaela Handrea - Stau la masă cu îngerii mei, Jean-Luc Lagarce - Juste la fin du monde, T.S.Eliot - The waste land and other poems, Dora Pavel - Creier intermediar, Mircea Dinescu - Moartea citește ziarul, Vasile Macoviciuc - versuri pentru caii sălbatici, Jacques Jouet - Poeme de metrou)

cinci martie

Il était poète. Or, dans un poème écrit des années auparavant, et que les lecteurs turcs connaissaient fort peu, il avait écrit qu’une fois par vie il neigeait dans nos rêves.

O. Pamuk,  Neige

Când un poet îți spune că s-ar putea, odată în viață, să ningă în vis, n-ai decât să-l asculți întorcându-ți palmele pe toate părțile, ca niște piese de puzzle care nu se potrivesc nicicum. Ca și când te-ai regăsi într-un loc în care zăpada ar cădea silențioasă până la sfârșitul lumii. Atunci ți-ar dansa în urechi tarentelle și ți-ai aduce aminte de palmele pline de căsuțe desenate în copilărie cu o singură fereastră, cu acoperiș triunghi și horn. Acum îți sunt inutile pentru că visezi un trup dansând în urechile tale, iar palmele nu-ți sunt destul de mari – pe fiecare deget ar trebui să încapă o vioară : palme concert, dar unde găsești așa ceva?