așezat șezut a sta (ce?)

n-am să știu niciodată ce-a fost în mintea aia a ta, dacă aveai sau nu nevoie de puțină depărtare să poți să te uiți mai bine la mine, ca într-un fel de poveste cu scufițe roșii vai lupule, de ce ești așa departe ? ca să te văd mai bine vai lupule de ce-ți fluturi batista albă a despărțire? ca să mă poți primi oricând înapoi frumoasele scufițe colorate oare ce ți-au făcut, unde te-au trimis, când vii să-mi spui ești talentată pentru că numai pe tine te cred așezat pe cuvânt

bună dimineața, eu

… și apoi urmează partea cea mai grea, partea pe care-am văzut-o doar în filme, poate de-aia am tot fugit de ea atâția ani. sau poate că la noi, în lumea reală, toate se întâmplă doar dacă știi un om care știe un om care știe un om ceea ce, până la urmă, e absolut irelevant, toți ne cunoaștem între noi, nu-i așa? ori poate că nu-i locul meu între ei, iar am fobie de oamenii care-și citesc cu voce tare poemele, de oamenii care-și editează cărți, de oamenii care știu un om care știu un om care știu un om și mi-s dragi dar mi-e absolut frică de ei, asta înseamnă că nici n-am (cu) ce să caut acolo, între două coperte cartonate și pătate cu numele (numele?) meu.

ştiam că trebuie să fie un pix prin geantă

alunecând prin spaţiu cu
viteza trenului
mă gândesc că sunt o mie
de voi trei
şi trec prin voi
aşa,
aşa cu gura moale şi
chipul acoperit de frunze din cântece
(gata am dat-o-n bară cu muzica
s-o ia dracu)

cine s-ar fi gândit atunci
prin 93 cât şi cum am
să cresc
ce bărbaţi am să
asupresc
din firava de mine ce-o să
iasă
umbre ca nişte panglici
cum ziceam
din cele mai întunecate
cum au să fugă
toţi de mine
şi cum va trebui să-mi
desfac
sinele de mine-le

cine s-ar fi gândit atunci prin
89
că asta mică de 4 ani
durdulie
are să cunoască sexul foarte bun şi
sexul foarte slab

cine s-ar fi gândit atunci
în 2001 printre
discoteci şi elevi
cu părul tuns ori cu tricouri
largi şi negre
cu visuri de li se scurgeau
din ochi
de dimineaţa până seara
că are să aştepte
că are să aştepte
că are să scrie că aşteaptă are să
căcat de formă
o

osă!

nu asta i-am plănuit eu
nu despre asta era vorba
în poezie
anul domnului 1999
şi te iubesc nu mă uita vino mâine-n poarta mea mi-e atât de dor de tine şi
nicicum nu-mi este bine dar e noapte-afară
soarele dă să apară luna clară să dispară şi
la dracu blabla
iară