se poartă imprimée de fluturi, pe haine.

în noaptea aceea s-au aliniat fluturi arginti deasupra beculeţelor din cameră sincronizându-şi marşul cu cel al stelelor, deşi nu era lună nouă.  n-ar fi contat ce fel de lună era. câteva musculiţe din cine ştie ce categorie şi un gândac cu aripi au dat buzna în jurul fluturilor de noapte şi, în acelaşi timp, ele două făceau dragoste la o distanţă destul de mare, fiecare cu alt bărbat, cu alte tabieturi, cu altă periuţă de dinţi în faţa oglinzilor de baie. dacă ar fi putut spune dragoste. dacă nu, gesturile lor se înnodau deasupra patului fără sunete, aproape fără respiraţie, şi-n loc de mângâieri aveau mişcări schizofrenice din umeri. a ieşit în grădină pe întuneric şi i-a spus scrie-mi în cercuri  îţi fac nişte benzi desenate dracu să mă ia că nu mai ştiu ce-am vrut să zic (23 iulie)

mi-a scris din alt trup, chiar dacă-mi spunea mereu că ea nu şi nu, nu crede în reîncarnare şi cu toate astea, cercuri mi-au apărut deasupra îmbrăţişărilor. s-au transformat în viermi de mătase şi în ghemuri de mohair pentru mâţe şi-am ascultat cum din vocea ei chiar ieşeau fluturi, cu tot cu haine îmbrăcaţi.

cearcăn cearcăn piaptănă ochii ei (25 septembrie)

 

 

ce-ai în valiză de-i aşa de grea? cărţi! sînt grele cărţile! (Otilia şi Felix)

râdeam cu lacrimi de titlul unei cărţi
dragostea e un bonsai
într-o librărie
imaginară
dar cartea asta chiar există
şi n-aveam hârtie creion să notez
afară se topeau toţi pietonii
iar eu umblam singură cu nişte
cărţi de învăţat franceza
în braţe
ziua-n…vacanţa mare
ziua-n amiaza mare
apoi mi-am luat îngheţată şi-mi era
ruşine
să mănânc
m-am simţit turist
intram ca o snoabă din magazin în magazin
şi întrebam dacă n-au pungi de hârtie
ecologică

să-mi pun şi eu franceza de A1 şi A2

en chinois, lire et seul sont des homophones

Spune-i, te rog, cine-i de vină pentru că acum îşi face prea mari aşteptări. Cărţile pe care le-a citit în copilărie? Părinţii? Tot neamul? Doamna învăţătoare? Băncile scrijelite şi tabla şi creta? Parchetul pe care îl curăţau din timp în timp cu ceva ce mirosea a petrol? Portarul? Femeile de servici? Bibliotecara de la etajul 2?  Jules Verne? Vrăjitorul din Oz? Balansoarul din curte? Dulceţurile din cămară? Vinul înainte de culcare? Visele în care zbura deasupra caselor? pauză

“acum viitorul cântă la orga morţii şi-mi face din ochi”

da, şi eu mă jucam de-a viitorul îndepărtat când eram mică. dar cine n-o făcea? sau cine nu se joacă şi acum? eşti sentimentală? vrei să te iei pe tine în serios? dar eu ieşeam cu fete aşa, numai o dată, pentru că-mi era milă de ele. era mai ciudăţică, aşa. lasă că o să vină şi perioada aia. ai o poză pe facebook în care semeni puţin cu o mămică, da, n-am cu cine să fiu serioasă pentru că toţi îs neserioşi. mămică?

şi întotdeauna mi-a plăcut toamna vara şi parcă nu mai am răbdare. de parcă toamna nu s-ar întâmpla nimic.