au pied de la lettre

tot am vrut să încerc să scriu ceva în legătură cu picioarele literelor şi tot n-am reuşit. pe de altă parte, sora mea e de părere că eu nu sunt sinceră cu mine şi cu universul meu când scriu, aşa că ar trebui să mă las de scris. ea zice că eu nu m-am descoperit şi nu m-am inventat şi nu trăiesc în conformitate cu universul meu. dar care o fi universul meu, mă întreb şi eu… “te cunosc”. ce bine! dar chiar, să nu mai scriu deloc? să nu mai scriu nimic?

Administratofobia

administratofobia, printre alte fobii şi printre lucruri care mi s-au întâmplat în doar 24 de ore

Am să clachez-cedez în z. Da, da. pfhooo expiră inspiră ai să clachezi ai dreptate hhaaaajjjjj fff mi-am lăsat laptele cu cereale în bucătărie şi nici nu mai ştiu de ce beau lapte la vârsta asta şi-am să clachez. ce mult a trecut de când eram în pântecul mamei mele şi ce bine era dumnezeule am să clachez

simplu ca bună ziua, am să fiu prinsă de rama ferestrei

poate că mi se părea
atunci când ziceam că semănăm cu
aceeaşi draperie despărţită de rama ferestrei
o parte fluturând în vânt
şi o parte imobilă în cameră
dar ce mi se părea oare
mă usturau vârfurile degetelor şi vroiam
s-o spun
imediat ce s-a transformat în furtună
scrisul meu firav
nu, nu te gândi c-a rupt draperia în două
şi partea din afară a zburat
nu se-ntâmplau pe-atunci atâtea
dramatisme
corpul meu plângea simplu
ca bună ziua
după tine
de aceea nu era nimic mai complicat
decât să spun că
semănam cu o draperie

Ieri am fost mire, acum opt mii de ani

în liniştea de printre rafturi şi strânsă pe lângă cotoare de cărţi pe care nu le mai citesc demult, în liniştea aceea îmi dezmorţeam umerii, genunchii, îmi îndoiam gâtul pe spate şi-mi spuneam dumnezeule opreşte-te (iar, da) pentru că nu degeaba scrie undeva pe fruntea-ţi înaltă minte-mă sau minte, mă! sau cine dracu ştie ce? oricum, în liniştea de sub vaza cu flori şi dintre geam şi draperie, acolo m-am ascuns cel mai bine când ai venit tu, pe I C Brătianu, ca o fantomă din liniştea fantomelor şi ai trecut prin faţa mea ca şi când ai fi fost în  Klausenburg şi nu în Cluj. ha ha ha ce glumă bună, ţii minte când o fată m-a făcut să cred un an întreg că e băiat? nu, nu ţi-am spus povestea asta.

acum opt mii de ani, în altă viaţă, m-am întors ieri pentru câteva secunde, zicea el, care n-a trăit până azi decât vreo 10 ani. şi mi-a plăcut. aş fi vrut să fiu acolo, să-l iau de soţ, acum opt mii de ani.

 

Ultimele prime trei săruturi

mais où sont les neiges d’antan?

să nu adorm. să nu mă-ntind pe canapea şi să nu fac pe psihologul cu mine. s-ar putea să-mi amintesc cine ştie ce lucruri de care m-am lepădat de când lumea. de când lumea. şi vai, câte îmi trec prin faţa ochilor! şi câte lucruri despre care nici n-ar trebui să scriu. să scriu? sc riu. să rut. sc rut să riu. fiori de îndrăgosteală pe care pot să-i resimt în orice moment al zilei. la comandă. click —> fior. sărut de “nu mai am răbdare” şi hop —> fior. fi or. să rut. primul, dar nu şi ultimul. primul, ca o sondă pe care medicul ţi-o vâră pe gât, să vadă ce ai în stomac. fotografie din stomac. sărut din stomac. vai, şi cum îmi tremură picioarele şi-acum, revăzând fotografii cu prime săruturi. fotografii din sărut. de nerăbdare, pentru că cineva mă trage de mâneci, din picioare pe scaun. de nerăbdare, pentru că obiectivul aparatului rusesc pe film color pozează fereastra din spatele nostru. de nerăbdare, pentru că ni s-a făcut poftă.

Ciudat, eu sunt îndrăgostită de stomacul meu.