Les regards sauvages

şi cum purtam eu aşa
corsete nemiloase
şi fuste clopot
ornate ca totrturile mariei antoinette

apăru un canibal de
nicăieri
îmi zice
muntu kintu hantu kuntu
toate astea sunt
forţe
nu substanţe

şi încerc să-mi găsesc
l’identité blanche
însă de fiecare dată când mă gândesc la mine
retrăiesc o traumă

în copilărie mi se
spunea
La mouche Tze Tze

atunci
privirile mi-erau chiar sălbatice
şi o duceam
din spasm în spasm
de frica unor
canibali

ştiam că morţii nu trăiesc
dar că ei există

am rămas la fel
zic eu
boala somnului oricum
n-o să-mi vină
niciodată

o să-mi vină doar
chair de la chair du monde

carne din carnea lumii
pe care am s-o pun
la afumat

2 thoughts on “Les regards sauvages

  1. e destula prospetime in text si forta ei sta intr o anume delicatete, o anume fragilitate, incat insertiile frantuzesti sa o treaca in umbra, sa i tempereze din curaj.

    oricum, finalul e bun.

  2. nici nu ştiu când şi cum am început cu inserţiile franţuzeşti, înainte spuneam totul verde-n română. eram tare mândră de limba mea. iar acum nu pot să mă abţin de la franţuzit. poate e şi astenia de vină!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s