nu-mi mai

ziua de doi nici nu există-n calendar

exact aşa cum nimeni nu se poate atinge de Cioran

humanitas l-a cumpărat deja

printre hârtiile mâzgălite în silă

ne mototolim şi ne

rupem colţurile paginilor

pe ultima copertă

semnezi cu degetul cald

acelaşi deget pe care mi l-ai înfipt

în gură

sunt roşcată în majoritatea viselor

am pistrui şi

port  portative

în loc de scrisori

nu-mi mai plimb limba

pe-a celorlalţi

nu-mi mai sunt de folos nu-mi mai sunt

Advertisements