A la brune vous jetterez mes cendres. au vent, au vent vous les jetterez

nu sunt destul de sigur de faptul

acela

la urma umbrelor am ars toate

scrisorile

de neiubire

şi-am auzit clopote bătând din aripi

ca păpădiile

am auzit un zvon conform căruia

m-aş fi transformat în

cenuşă

vântul m-a luat prin surprindere

dincolo de umbră eram

până la urmă

femeie

aşa că n-ar fi trebuit să spun:

 

nu sunt destul de sigur de faptul

acela

la urma umbrelor am ars toate

scrisorile

de neiubire

şi-am auzit clopote bătând din aripi

ca păpădiile

dar pe mine când mă scoți la o ceva o cină romantică sau un bla bla

ne-am dat seama brusc

de limba care oricum trebuie folosită la ceva

și cum s-o facem mai bine decât

molfăind cuvinte care nu există

cum ar fi

vacă iarbă corp

lână pătură sex

borcan murături castraveți

 

ca și când am avea pietre în loc de

obraji

și pietre în loc de

măsele

că cine suntem noi să ne spună alții

vai de mine ce tare ești

îmi place cum torni vinul în pahar

și cum se scurg

cuvintele

din decantor

îmi place că-mi amintești de ce am limbă

și de fapt de ce

mă prefac tot timpul

că am

limbi

 

până la urmă o să ni se piardă urma

dacă nu lăsăm

în spate

silabe și începuturi de vocale

câte-un kanji zgâriat

pe sticlă

câte-o casă

ultramodernă

și cel mai bun arhitect japonez

astfel încât jumătățile de vise

nemaiauzite

să ne găsească oriunde am

fi.

playstation

Playstation ?

 

Eram ca într-un spectacol de no, unde cei care privesc trebuie

să-și imagineze decorul.

mi-am adus așadar aminte,

ne-am întâlnit deasupra unui avion

pe care cineva îl manevra undeva de la un

Playstation.

Aleluia marelui inventator de jocuri !

eram înapoi în clasa

a șaptea

când pe furiș

băieții pipăiau sânii abia ieșiți

ai fetelor ;

acum deasupra avionului

din sânii ei curgea un lapte albastru albastru

dar nu puteam să-l văd curgând, nu-l vedeam decât prin bluzele ei

vișinii ori negre

de sub pălării vișinii ori negre

de sub parașute

vișinii ori negre.

Mais

voulez vous vraiment quitter le jeu ?

 

în pauzele mici din clasa a 5-a băieţii fugeau

după blondele din curte.

Jucau o mâţă scurtă, de înviorare.

După ea nu fugea nimeni, dar nici tu după ei. Nu erau blonzi.

În orele de sport din clasa a 7-a

proful fuma

un pachet de Carpaţi

in timp ce noi săream capra.

 

#

m-ai învățat să deosebesc

barocul francez de cel

italian

dar eu nu mai trăiesc demult

acolo

câteodată îmi stai pe-o amintire

ca pe-o buturugă

și câteodată câinii din curtea vecină latră a ploaie

animalele se transformă în mine

când eram mică

în mine când eram mare

în mine când nu mai eram

#

cu o fâșie de ceață lumea e

altfel

tu cel care nu exiști negru pe alb

exiști sub ceață

roșiatic verde-nchis maro

+

aici miroase a câine ud, a blană înmuiată de ploaie ; aici miroase a tot ce nu mi-aş fi dorit să fiu. ciudat, de câte ori apare cuvântul ciudat într-o frază, de-atâtea ori îmi vine să-l mototolesc. ori să mă potolesc. cine ştie? aş fi vrut să nu mă privească ei aşa, ridicând din sprâncenele lor stufoase şi negre. dacă aş fi scăpat la timp.

abracadabra

o clipă m-am gândit că au trecut atâția ani și că sunt cu mult mai bătrână decât ar trebui să fiu, iar ceilalți, de fapt, întineresc; nox-lux-pax-amor, formula abracadabra când nu găsești drumul spre casă, și numai eu o spun șuierând; probabli tocmai de-aia nici nu-l găsesc.